Carul inaintea boilor (RO)

In timpul crizei politice din toamna lui 2009, opozitia nu avea o alianta formala, dar avea o majoritate in Parlament si un inceput de solutie (mai tineti minte "proiectul Johannis"?); acum pare a fi invers: ne indreptam spre o alianta (pentru inceput PNL+PC, care ar urma sa devina parte a unei aliante mai largi care sa includa si PSD), dar solutii nu prea se intrevad, cel putin deocamdata.

Nu ma numar printre cei care se ingretoseaza de mezalianta dintre puritatea crin-penelista si odiosul mogul Felix, cred ca asta e o pista falsa (vedeti exemple aici si aici). Vorbim totusi de politica; si nu de orice politica, ci de politica romaneasca. Nu era Voiculescu parte si a majoritatii care-l sustinea pe Johannis, denumita malitios de Basescu "coalitia Grivco"? Si nu ne-ar fi fost mai bine cu un premier ca Johannis in ultimul an, sustinut de o majoritate solida? (Printre altele, probabil ca n-am fi trait sa vedem halucinanta escaladare din aceasta perioada a tensiunilor in relatiile cu Germania si Franta in contextul gestionarii ridicol-catastrofale a chestiunii Schengen, "meritul" fiind in principal al cuplului de titani ai diplomatiei Basescu-Baconschi, dar care este probabil sa ne coste pe toti mult timp de acum inainte). Nu a fost partidul lui Voiculescu "solutia imorala" chiar a lui Basescu pentru a scoate PSD-ul lui Nastase de la putere in 2004, intrand atunci in alianta cu PD si cu PNL? Despre ce vorbim?
De aceea, nu prea inteleg sila unora fata de astfel de combinatii, presupunand ca au urmarit cat de cat ce se petrece pe scena politica si nu au cazut cu totul sub influenta retoricii basesciene (in care Voiculescu, Vantu, Oprea, Ontanu si atatia altii sunt buni cand il sustin si odiosi cand ii stau impotriva).

Situatia critica in care a ajuns democratia romaneasca (ce a mai ramas din ea, pentru ca nu arata deloc bine) face acceptabile chiar solutii non-standard pentru a opri ofensiva dezlantuita a unei puteri ilegitime si autiste, care nu are sustinerea populatiei. Pentru ca Basescu isi continua ofensiva neabatut - mai nou, dupa ce a frant impotrivirea initiala a Curtii Constitutionale fata de legea Educatiei in varianta guvernului, a readus pe tapet si chestiunea modificarii Constitutiei, ca de obicei incercand sa impuna unilateral termenii discutiei (ramane valabil ce am scris mai demult despre asta).

Deci nu consider alianta PNL-PC o problema in sine, catusi de putin. Ba chiar as saluta-o daca ar ajuta sa avansam macar cu un milimetru in cele doua chestiuni fundamentale la care m-am mai referit: calitatea si legitimitatea guvernarii, amble critice pentru redresarea Romaniei.
Adevarata problema insa este ca gesticulatia si verbiajul opozitiei din ultima vreme nu produc nici o solutie, contin multe elemente contradictorii si, de fapt, este probabil ca urmaresc cu totul altceva decat ni se spune.


Iata de ce:

• Atat PNL, cat si PC erau deja in opozitie. Vorbim deci doar de o re-aliniere in interiorul opozitiei, care nu produce un impact real in afara ei, desi ne este prezentata ca si cum ar face-o. In Parlament, raportul de forte intre putere si opozitie, asa masluit cum este el acum, ramane neschimbat. Cum bine observa un blogger, (PSD+PC) + PNL = PSD + (PC+PNL), conform regulii asociativitatii adunarii. Ca sa fiu ingaduitor, singurul efect pozitiv de care s-ar putea vorbi in urma acestei permutari de mobila in casa opozitiei ar fi realizarea unui raport mai echilibrat intre cei doi poli - PSD si PNL -, ceea ce ar trebui sa duca la abandonarea definitiva de catre PSD a iluziei contraproductive ca ar putea guverna singur dupa urmatoarele alegeri; cred insa ca acest lucru se intamplase deja, sau s-ar fi intamplat oricum.
• Strategia opozitiei de rasturnare a puterii trebuie inevitabil sa includa o schimbare a majoritatii parlamentare; fara aceasta, orice discutie este doar teoretica. Or, o schimbare a majoritatii nu se poate face decat prin desprinderea din actuala formula de putere fie a UNPR, fie a UDMR, fie a ambelor. UNPR este format din dezertori de la PNL si PSD, care au mizat pe accesul la resursele puterii si este foarte putin probabil sa se intoarca de unde au plecat. Cat despre UDMR, a dat pana acum destule dovezi ca se simte foarte bine in actuala pozitie la guvernare; de ce ar renunta la pozitia certa de al doilea partid de guvernare pentru una incerta de al treilea partid intr-o majoritate diferita? Cu atat mai putin ar face asta dupa ce tocmai a reusit sa obtina ce si-a dorit in privinta legii Educatiei. Aduce noua alianta PNL+PC vreun element de noutate, care sa schimbe datele problemei? Eu nu il vad...
• In timp ce opozitia ne tot spune de un an incoace cat este de urgent ca actuala putere sa fie schimbata, mutarea de ieri nu aduce nici o solutie pe termen scurt sau mediu, in schimb vine cu o inflatie a retoricii privind termenul lung. Antonescu vorbeste de o alianta pana in 2016, iar Ponta si Voiculescu vorbesc chiar de un termen de 10 ani (!!!).  Este tot mai clar ca se vizeaza nu o schimbare imediata, ci pozitionarea pentru viitoarele alegeri, eventual si a celor din ciclul ulterior. In primul rand, nu e clar de ce ar trebui sa-i intereseze asta pe romani, acum. In al doilea rand, aici avem o problema: daca o alianta PSD+PNL+PC poate fi justificata prin nevoia stringenta a schimbarii formulei actuale de putere - deci ca o solutie de urgenta, pe termen scurt -, datele problemei se schimba semnificativ cand incepem sa vorbim de orizontul anilor 2016 si 2020. Ce logica are o alianta pe termen atat de lung intre PNL si PSD, care pana de curand nu conteneau sa-si etaleze diferentele ideologice? 
• In continuare referitor la aspectul ideologic (pe care nu il supraestimez, nici unul dintre partidele principale, cu mici diferente, nu are o identitate ideologica foarte clar conturata), este stupefiant cum Antonescu (in discursul filmat de aici) incepe prin a justifica alianta cu PC pe baza convergentei doctrinare (ha-ha!), dupa care continua senin spunand ca PSD este vizat ca principal partener intr-o constructie politica mai larga. Pai, suntem doctrinari, sau nu? Evident ca nu, sunt de acord cu cei care spun ca toata frazeologia cu stanga si dreapta - pe care incearca sa joace mai ales PDL din motive evidente - este total irelevanta in conditiile actuale din Romania, dar atunci ar trebui gasita o explicatie mai plauzibila pentru apropierea de PC. Justificarea urgentei si a circumstantelor exceptionale care cer un front unit in apararea bazelor ordinii democratice - si pe care as intelege-o foarte bine - se aplica doar pe termen scurt, nu pentru aliante proiectate pe zece ani de acum incolo.
• In ultima vreme constat ca a revenit in forta, in discursul opozitiei (vezi la Nastase, la Antonescu, la Ponta), tema suspendarii presedintelui Basescu, prezentata uneori chiar ca primul pas necesar in schimbarea cursului politic. De fapt, tema suspendarii a avut fluxuri si refluxuri de-a lungul intregului an 2010, nefiind decat inca un joc cu nervii oamenilor (ca si motiunile de opereta), de obicei PSD considerand demersul suspendarii drept inoportun cand il propunea PNL si viceversa. Nu ne explica insa liderii opozitiei cum ar putea fi suspendat Basescu in lipsa unei majoritati favorabile suspendarii in Parlament, ca sa nu mai vorbesc de controlul portocaliu instituit asupra Curtii Constitutionale (peste avizul consultativ al Curtii s-ar putea totusi trece, la o adica, daca ar exista majoritate in Parlament). Acest tip de amenintari retorice lipsite de continut nu fac decat sa discrediteze opozitia. In plus, se pune carul inaintea boilor. Evident, piatra filozofala este schimbarea majoritatii in Parlament - acum, nu dupa alegeri. Cu o majoritate noua, totul devine posibil, incepand cu schimbarea guvernului, alegeri anticipate si - daca este nevoie (si eu cred ca va fi!) - suspendarea "presedintelui-jucator". Fara o noua formula de majoritate, ne pierdem vremea: portocaliii raman ferm infipti la putere cel putin pana la urmatoarele alegeri la termen (la sfarsitul lui 2012), toate institutiile-cheie (sau, in fine, ce a mai ramas din ele dupa asaltul basescian) fiind sub controlul lor. Deci, din punct de vedere practic, problema care se pune este crearea unei noi majoritati in Parlament cat timp Basescu este inca presedinte - pentru ca nu poate fi suspendat in lipsa unei astfel de majoritati.
• Din acest punct de vedere, singurul lucru relevant pe care opozitia ar putea sa-l spuna romanilor in acest moment este daca exista un plan realist de schimbare a majoritatii din Parlament. Asta ar putea sa includa, de exemplu, o oferta clara pentru UDMR intr-o formula alternativa de putere (inclusiv garantia pastrarii "cuceririlor" udemeriste din noua lege a Educatiei) - lucru pentru care nu vad in ce fel alianta PNL+PC ar fi un pas necesar; mult mai relevanta ar fi revigorarea mai vechii aliante PNL+UDMR. Or, tocmai despre existenta unei solutii de schimbare a majoritatii nu ni se spune nimic concret.
• Tot ce ni se spune, in schimb, se vede la o analiza mai atenta a nu fi decat un efort de pozitionare in perspectiva urmatoarelor alegeri. Cu alte cuvinte, pretinzand ca lucreaza la o solutie de redresare urgenta a tarii, opozitia ne bombardeaza de fapt cu mesaje electorale si este mai ocupata sa negocieze pozitiile pe viitoarele liste comune (cum au facut PNL si PC) decat sa schimbe cursul politic actual. Ceea ce nu face decat sa continue jocul cinic din 2010, cand pe de o parte opozitia depunea motiuni de cenzura si (mai ales PSD) incerca sa scoata lumea in strada, dar de fapt era multumita sa-si consolideze cresterea din sondaje si sa lase PDL-ul sa se erodeze cat mai mult la putere. Din aceeasi categorie face parte si mesajul pe care il vad repetat tot mai des si cu tot mai mult patos de catre liderii opozitiei prin talk-show-uri (ultima data de catre Ludovic Orban aseara la Antena3, anterior de catre Antonescu, Ponta si altii), cum ca poporul roman ar fi ales gresit (se intelege ca pe Basescu in 2009) si acum traieste consecintele alegerii facute. Este in mod evident un mesaj electoral (cu alte cuvinte, sa fim mai atenti cu cine votam la viitoarele alegeri), dar fundamental mincinos. Adevarul este ca actuala formula de guvernare nu se bazeaza pe votul romanilor ci, dupa cum am mai aratat, pe masluirea configuratiei politice a Parlamentului rezultate din alegerile parlamentare din 2008; indiferent de victoria de la prezidentialele din 2009 (asa cum a fost, daca a fost), Constitutia nu ii dadea dreptul lui Basescu sa forteze modificarea structurii politice a Parlamentului; ceea ce s-a petrecut in ultima parte a anului 2009 a fost o serie de abuzuri politice si de fortari ale cadrului constitutional de catre Basescu si PDL, care se fac astfel direct responsabili de degradarea tot mai evidenta a democratiei romanesti; o parte din vina se distribuie insa tuturor actorilor politici, iar opozitia, in loc sa culpabilizeze electoratul, ar face mai bine sa inceapa prin a-si asuma partea ei de vina pentru situatia la care s-a ajuns.

Sigur, poate parea oarecum nedrept sa incep anul cu o postare critica la adresa opozitiei, cand actuala putere este cea care a dus Romania mai jos decat a fost vreodata in ultimii 20 de ani, din punct de vedere moral, politic, al statului de drept, al imaginii interne si externe. 

Poate ca este nedrept. Dar pur si simplu am obosit sa acord circumstante atenuante acestei opozitii care nu stie ce vrea si se joaca cu disperarea unui popor. 

Chiar imi doresc foarte mult ca evenimentele ulterioare sa ma contrazica, dar imi vine greu sa cred ca va fi asa.

N-as vrea sa se inteleaga ca nu apreciez ideea de unitate a opozitiei - dimpotriva, am pledat pentru ea. Dar aceasta unitate nu are valoare ca scop in sine, ci ca mijloc pentru rezolvarea problemelor presante ale tarii. De aceea, este important ca opozitia sa produca acum solutii politice pentru Romania, nu protocoale interne si mesaje electorale. Este simptomatic ca, dupa un an de dezmat portocaliu, PNL si PSD inca nu au un program de guvernare comun si o propunere alternativa de guvern, sau macar de premier, cum a fost Johannis in 2009.

Din pacate, cu fiecare zi care trece, actuala clasa politica in totalitatea ei se dovedeste incapabila sa produca solutii pentru iesirea din fundatura in care Romania a fost adusa. Ceea ce deschide tot mai mult usa unor alternative imprevizibile, din afara sistemului, cu toate pericolele aferente.