Nu tocmai la modul eroic si glorios; majoritatea miscarilor au loc in spatele usilor inchise, iar ce razbate in afara lasa loc multor interpretari. Dar asta nu reduce cu nimic importanta evenimentelor.
Miza pe frontul geopolitic dintre Est si Vest este acum Republica Moldova (de ce i se intampla asta tocmai micii Moldove ar merita o discutie separata), iar infruntarea este una fara manusi, eticheta diplomatica a fost in mare parte lasata deoparte. Tensiunea istorica este aproape palpabila. Sunt vremuri interesante peste Prut.
Au fost mai intai alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie, al caror rezultat (mai multe detalii intr-o postare anterioara) pareau sa indice initial o continuare fara mari emotii a coalitiei pro-europene si ramanerea comunistilor (PCRM) in opozitie - lucru in sine foarte important in desprinderea ireversibila a Moldovei din chingile post-sovietice, dupa cum am explicat.
Pentru a intelege dinamica situatiei, este interesant sa vedem, spre comparatie, rezultatele de la alegerile anticipate din 29 iulie 2009 si de la cele din 28 noiembrie 2010:
In 2009, desi au iesit pe primul loc si au avut aproape jumatate (48) din totalul mandatelor, comunistii au pierdut puterea, pentru ca toate celelate partide parlamentare s-au aliat impotriva lor, creand Alianta pentru Integrare Europeana (AIE) din PDLM, PD, PL si AMN, cu un total de 53 de mandate in Parlament. AIE a fost capabila sa formeze o majoritate de guvernare, dar i-au lipsit 8 voturi pana la cele 61 necesare alegerii Presedintelui (conform Constitutiei Republicii Moldova, pentru alegerea Presedintelui de catre Parlament sunt necesare trei cincimi din voturi, adica 61 din cele 101) - ceea ce a dus pana la urma la dizolvarea Parlamentului si la inca un rand de alegeri anticipate.
In noiembrie 2010, desi Alianta Moldova Noastra (AMN, unul dintre partidele componente ale AIE) nu a mai trecut pragul de reprezentare parlamentara, AIE a castigat alegerile la scor mai bun decat in 2009, avand cu 6 mandate mai mult, in total 59 (i-ar lipsi deci doar doua voturi pentru alegerea Presedintelui). Rezultatul nu este surprinzator: el confirma trendul descrescator al PCRM si consolidarea treptata a orientarii pro-occidentale a Moldovei.
La o prima vedere, n-ar fi trebuit sa fie nici o problema ca AIE - care adoptase in 2009 un program de guvernare comun pentru patru ani - sa continue ca formula de guvernare, incercand eventual o solutie de compromis cu PCRM pentru alegerea Presedintelui daca nu se puteau gasi cele doua voturi lipsa; iar, in cel mai rau caz, noi alegeri anticipate peste cateva luni, care i-ar fi asigurat probabil si atingerea celor 61 de voturi in Parlament.
De aici, insa, lucrurile au inceput sa se complice, iar geopolitica sa lucreze.
Simtind ca Moldova este pe cale sa se desprinda din sfera sa de influenta si nefiind dispusa sa accepte aceasta realitate, Rusia a trecut la presiuni fatise pentru a forta o coalitie de guvernare intre PD si PCRM (care, in total, ar avea 57 de mandate in Parlament, deci mai putine decat AIE). Seful administratiei prezidentiale de la Moscova, Sergei Naryshkin, a vizitat intempestiv Chisinaul pe 5 decembrie, intalnindu-se cu reprezentantii PCRM, PD si - mai mult de forma - PL. Nu si-a dat nici macar osteneala sa mimeze echidistanta - nu a avut nici o intalnire cu principalul partid de guvernamant, PLDM, nici cu liderul acestuia, premierul Vladimir Filat. Conform informatiilor din presa, pentru constituirea unei coalitii convenabile (PCRM-PD), Naryshkin a promis sprijin rusesc, inclusiv livrari de gaze la pret redus - inca o ilustrare a felului cum Moscova foloseste in scop politic dependenta tarilor europene de resursele energetice de la Est.
Pentru un timp, se parea ca ofensiva politica a Rusiei (dupa unii analisti, "disperata") va reusi sa re-directioneze cursul politic de la Chisinau. Dupa discutia cu Naryshkin, liderul PCRM Vladimir Voronin a anuntat constituirea unei coalitii de guvernare PCRM-PD. Desi nu a confirmat semnarea vreunui document, liderul PD Marian Lupu a marturisit ca nu are divergente cu PCRM si ca a primit o oferta "foarte generoasa". (Ceea ce in sine suna extrem de dubios, tinand cont ca - asa cum reiese din documentele secrete ale diplomatiei americane publicate de Wikileaks - Voronin i-ar fi oferit 10 milioane de dolari lui Lupu in septembrie 2009 pentru a sustine o coalitie de guvernare intre PCRM si PD.)
N-ar fi fost prima data cand Moscova si-ar fi impus vointa.
De data aceasta, insa, scenariul n-a mai functionat.
Dupa un scurt moment de confuzie, a urmat o contra-ofensiva puternica a europenilor, care s-au exprimat foarte clar pentru pastrarea AIE si a orientarii pro-occidentale de la Chisinau. In doar cateva zile, in Moldova au venit ministrii de externe ai Poloniei si Suediei, precum si presedintele Parlamentului European, iar premierul Filat va merge in aceasta saptamana la Bruxelles. Semnalele din partea oficialitatilor europene (de exemplu aici si aici) sunt la fel de explicite ca ale Moscovei, dar in directia opusa: AIE trebuie refacuta, cursul reformelor mentinut, iar in schimb UE isi va continua sprijinul pentru Moldova, fiind mentionate intre altele ridicarea vizelor Schengen pentru moldoveni si chiar perspectiva aderarii tarii la UE in viitor. Iar SUA se afla pe aceeasi lungime de unda.
Trebuie spus ca, in ultimul an, de cand AIE se afla la guvernare, sprijinul UE pentru Moldova a fost deosebit de activ. Consilieri europeni de inalt nivel sunt plasati in ministerele cheie, proiecte importante de sprijin institutional sunt in pregatire sau deja in derulare. Cum am mai scris, fondurile promise de comunitatea internationala Moldovei sunt comparabile, la scara tarii, cu fondurile structurale directionate catre noile state membre ale UE. Iar la acest sprijin fara precedent, cel putin pana acum, guvernul moldovean a raspuns foarte bine. In ciuda situatiei politice dificile (al treilea rand de alegeri in mai putin de doi ani, fara a socoti si referendumul esuat pentru schimbarea modalitatii de alegere a Presedintelui), administratia si-a vazut serios de treaba, reformele au inaintat, au fost create fundatiile unui destin european pentru Moldova. Iar europenii recunosc progresul realizat.
Este intr-un fel destul de trist sa o spun, dar in ultimul an Moldova a fost in mod clar o tara mai bine guvernata decat Romania.
***
Ce va urma?
Nu este inca foarte clar.
Ce este sigur este ca lovitura de forta a Rusiei, prin misiunea intempestiva a lui Naryshkin, a esuat. Si a esuat in primul rand datorita raspunsului rapid si puternic al partenerilor occidentali ai Moldovei.
Mai departe, insa, raman inca destule semne de intrebare.
Marian Lupu continua sa joace la doua capete, iar din interventiile lui publice se vede destul de clar ca personal ar prefera o alianta cu comunistii.
Curtea Constitutionala din Moldova, in urma unei sesizari a PCRM, a hotarat renumararea voturilor, care ar trebui sa aiba loc incepand cu 15 decembrie. Este putin probabil sa apara surprize (cum spuneam mai sus, rezultatele sunt plauzibile si confirma trendul din ultima perioada), dar se prelungeste perioada de incertitudine. Sunt deja peste doua saptamani de la alegeri si inca nu este clar ce orientare va avea viitorul guvern, desi votul din 28 noiembrie a indicat o intarire a curentului pro-occidental in randul electoratului.
Iar in interiorul UE, nu toate tarile sunt gata sa se opuna interferentei Rusiei in Moldova. Se stie ca unele din vechile tari membre, dintre cele mai influente, intretin relatii foarte apropiate cu Moscova si au interese de multe ori convergente cu aceasta. Ne putem deci astepta la unele surprize neplacute, cum este diversiunea incercata de Franta in aceste zile in legatura cu relatiile romano-moldovene si aderarea Romaniei la zona Schengen.
Una peste alta, situatia ramane inca fluida la Chisinau.
Dar bate un vant de dezghet.
No comments:
Post a Comment