Rasturnarea sarcinii probei (RO)

Promisesem sa revin la acest subiect (decizia Curtii Constitutionale cu privire la unele articole din Legea de infiintare, organizare si functionare a Agentiei Nationale de Integritate) dupa publicarea motivarii Curtii.
Motivarea deciziei CCR nr. 415 din 14 aprilie 2010 tocmai a fost publicata si este disponibila aici.


Ca un non-jurist care a mai frunzarit prin texte de lege si prin deciziile CCR, gasesc redactarea acestei motivari destul de intortocheata si greu de urmarit, mai ales de catre un nespecialist. Am citit decizii ale Curtii mult mai convingator si mai clar motivate.

Trecand peste acest aspect, inteleg totusi ca CCR a identificat trei categorii distincte de probleme cu privire la Legea 144/2007 privind infiintarea, organizarea si functionarea ANI. Iata-le:

1. In primul rand, CCR constata o insuficient de clara delimitare intre caracterul de organ administrativ al ANI si unele elemente de tip jurisdictional, aducandu-se astfel atingere principiului constitutional al separatiei puterilor. Mai pe sleau, prin felul cum desfasoara anchete si emite constatari (pe baza carora poate sesiza organele de urmarire penala sau se poate adresa instantei cu cereri de confiscare a averii), ANI se substituie partial puterii judecatoresti. Aceasta problema este in principiu cel mai simplu de rezolvat: este vorba de a delimita clar natura investigatiilor administrative desfasurate de ANI (care pot eventual rezulta in sanctiuni disciplinare pentru functionarii publici sau alte masuri administrative) fata de cercetarea penala sau alte demersuri care apartin de drept puterii judecatoresti; este probabil nevoie si de o reglementare putin diferita a felului in care ANI poate interactiona cu procuratura (si, probabil, mult mai putin sau deloc cu instanta de judecata in mod direct). Nu este un capat de tara, se poate rezolva, exista solutii deja verificate de altii si nu necesita decat ajustari legislative.
2. A doua problema este ceva mai complicata: CCR constata neconstitutionalitatea rasturnarii sarcinii probei (mai cunoscuta in literatura internationala ca reversal of the burden of proof) in chestiunea dobandirii averii. Aceasta era o problema de notorietate si ma suprinde ca a durat atat de mult pana cand cineva sa sesizeze CCR. Conform Constitutiei Romaniei (art.44 alin.8) "Averea dobandita licit nu poate fi confiscata. Caracterul licit al dobandirii se prezuma". Cu alte cuvinte: nu este obligatia posesorului sa dovedeasca provenienta propriei averi, ci este obligatia organelor de cercetare sa dovedeasca existenta unor fapte penale legate de dobandirea averii; simplul fapt ca cineva nu poate explica provenienta propriei averi nu il incrimineaza automat. In mod evident, aceasta invalideaza o parte importanta a activitatii ANI, anume constatarea existentei unor averi nejustificate si solicitarea de confiscare a lor. Problema este serioasa si nu este noua (va mai amintiti de legea "ilicitului" de pe vremea lui Ceausescu? era vorba acolo tocmai de rasturnarea sarcinii probei). In destule tari Constitutia asigura prezumptia de dobandire licita a averii, iar din acest motiv nici Conventia ONU impotriva coruptiei nu a putut include criminalizarea imbogatirii ilicite (art.20) decat ca o recomandare catre statele semnatare, in limitele permise de sistemul lor constitutional. Singura solutie in aceasta chestiune - daca se doreste rasturnarea sarcinii probei in chestiunea averii ilicite - este modificarea art.44 din Constitutie. Daca va ganditi cumva ca guvernul Boc a inclus o astfel de modificare (repet, problema fiind cunoscuta de multa vreme) in proiectul de amendare a Constitutiei pe care l-a inaintat ieri presedintelui Basescu, inseamna ca inca nu ati inteles cum merg lucrurile in Romania; de fapt, in goana tastaturii documentul guvernului are destule alte scapari (vezi de exemplu aici).
3. In fine, o alta problema este legata de obligativitatea publicarii pe internet a declaratiilor de avere si de interese, pe care CCR - printr-o interpretare cam larga pentru gustul meu - o gaseste in contradictie cu dreptul constitutional la viata privata. Din punct de vedere al luptei anti-coruptie, transparenta declaratiilor de avere si de interese nu este o chestiune de viata si de moarte, dar este importanta. Problema se poate rezolva fie prin amendarea Constitutiei (in sensul limitarii dreptului la viata privata pentru anumite categorii speciale cum ar fi demnitarii si functionarii publici pe durata exercitarii functiilor respective), fie prin includerea unor astfel de prevederi in legile specifice care stabilesc statutul demnitarilor si functionarilor publici - in cazul din urma existand insa riscul declararii ulterioare a unor asemenea prevederi ca fiind neconstitutionale.

Nu in ultimul rand, CCR critica - perfect justificat - procedura foarta incalcita si haotica prin care s-a creat baza legala pentru ANI (cu legi si ordonante de urgenta incalecate) si isi incheie motivarea explicand ca rezolvarea problemelor de neconstitutionalitate din Legea 144/2007 nu se poate face prin ordonanta de urgenta a guvernului - cum planuiau deja Boc si Macovei (cel de la ANI) -, ci numai prin lege adoptata in Parlament.


PS
Era sa uit: CCR s-a simtit datoare sa dea si un comunicat de presa privind alegatiile ca mai multi dintre judecatorii Curtii ar fi investigati de ANI.