Cand se intampla o data, este ghinion.
Cand se intampla sistematic, este neputinta.
Ne mintim singuri crezand ca Steaua a primit golul decisiv in prelungiri, si ca a fost la 3 minute de calificare.
In realitate, Steaua nu a fost la 3 minute, ci la ani intregi de aceasta calificare.
Iar golul nu l-a primit in prelungiri, ci acest gol a fost in mintea lor - si a noastra - dinainte de prima secunda a meciului.
PS:
"- Ce e de facut?
- Sa muncim mai bine decat am facut-o pana acum."
Reactiile foarte decente ale lui Lacatus atat dupa neverosimilul 3-3 cu Napoli de la Bucuresti (cu golul egalizator al italienilor in minutul 97), cat si dupa acest meci, ma fac sa cred ca exista speranta pentru viitorul Stelei.
Ma tem insa ca Gigi Becali nu va intelege nimic din ce i se intampla si va schimba din nou antrenorul.
Auzisem ieri franturi dintr-o avancronioca a meciului care suna cam asa: "Lacatus pregateste 8 fundasi" si "Steaua va da totul pentru a obtine 0-0-ul necesar".
ReplyDeleteAtunci am stiut ca va pierde, chiar daca in prelungiri.
Din intamplare la meci am deschis in minutul 85 si am prins golul.
Mentalitate de loser
Bah dar te pricepi si la fotbal si la politica. Nu sunt multi ca tine :)))
ReplyDelete@ transildania
ReplyDeleteWell, faptul ca au jucat la 0-0 nu e neaparat principala problema, desi e si asta o problema in sine. Chiar Becali a anuntat ca-si doreste 0-0. Dar erau vremuri cand romanii puteau sa joace la 0-0 si sa le iasa (de ex. cu Italia la Florenta in 1982), nu mai e cazul acum si nu cred ca vrem sa ne intoarcem la comunism (pare fara legatura, dar are legatura: puteam sa tinem un 0-0 si datorita sistemului in care traiam atunci).
Si eu am presimtit ca se va termina asa - si nu fara motiv. Chiar si comentatorii: spre sfarsitul meciului (scorul era inca 0-0) evocau victoriile lui Napoli din ultimele secunde si remarcau linistea din tribune, ca si cum suporterii stiau ca va veni golul...
Deci cam toata lumea stia.
Cum zice si Tolontan: "gol perfect anuntat", "tactica deliberata de acceptare a nenorocirii", "vechi ritual national al esecului premeditat".
@ Anonymous
ReplyDeleteCum nu sunt multi ca mine??
Tot romanul se pricepe la fotbal si politica.
LO-ZIN-CI !! Lozinci maestre ! De asta se pare ca esti bun, lozinci mestesugite, cu staif, dar tot lozinci ! Adevarul este ca dupa toate zbuciumarile prin care a trecut echipa asta de câtiva ani (tulburi) încoace, aveam o teama justificata înaintea acestui meci, dar tot acolo cuibarit undeva în suflet, tremura speranta noastra care crestea cu fiecare minutel, cu fiecare sarja stelista în terenul advers.
ReplyDeleteDa, e adevarat, parafrazând un comentariu de pe bloguri: ''nu a fost rau, dar s-a terminat totusi prost'', asta este ! Nu a fost seara noastra, nu a fost calificarea noastra, dar eu nu pot uita neputinta din priviri a lui Cavani si furia oarba a lui Canavaro, desi se apropia minutul în care ei trebuiau sa înscrie, nu ? Daca este sa ma iau dupa comentariile ametite si isterizate ale celor care critica fara noima Steaua si fotbalul românesc.
Concluzia este una singura fara filozofie de balta: ''nu a fost rau, dar s-a terminat prost, totusi!''
@ Sergiu
ReplyDeleteDa, a existat si speranta... ca Steaua va avea noroc sa scape de fatalitate. De exemplu cum a scapat CFR la Cluj cu Basel, cu mult noroc. Ne trebuia o minune. A fost aproape, dar nu tocmai...
Nu ti se pare ciudat cat de des suntem "aproape"?
Minutul cand s-a inscris conteaza mai putin, asta incerc sa spun - e o iluzie ca ne-ar fi lipsit doar 3 minute. Drumul e mai lung. Iar Lacatus stie asta.