La Chisinau s-a mai dat o batalie din seria celor care au schimbat directia Moldovei de vreo doi ani incoace.
Candidatul Partidului Liberal Dorin Chirtoaca a castigat un nou mandat la Primaria Chisinaului, invingand cu scor strans (50,6% la 49,4%) in turul doi candidatul comunist Igor Dodon.
Dar, ca de obicei, miza a fost probabil mult mai mare decat un simplu mandat de primar, ceea ce explica resursele considerabile aruncate in lupta atat de catre alianta pro-occidentala de la putere (fara sustinerea careia Chirtoaca n-ar fi avut nici o sansa), cat si de catre comunisti (cu sprijinul mai mult sau mai putin fatis al Moscovei). A fost comparata aceasta confruntare cu asediul Vienei de catre turci; mi se pare excesiva comparatia, dar da o idee despre cat de mult au fost dramatizate aceste alegeri peste Prut.
Cateva observatii la cald:
Concentrarea pe rezultatele din Chisinau, foarte stranse, pierde din vedere situatia generala la nivelul Republicii Moldova, si anume un recul semnificativ al comunistilor, care si-au pierdut in mod decisiv dominatia in teritoriu. Ca numar de primari, Partidul Comunist (PCRM) ajunge acum abia pe locul 3 cu 202 primari alesi (fata de 334 la alegerile locale din 2007, cand PCRM a dominat autoritar); pe primele doua locuri ca numar de primari si situeaza Partidul Liberal Democrat (PLDM) al premierului Filat si Partidul Democrat (PD) al lui Marian Lupu, desprins in 2009 din PCRM si membru al actualei coalitii de guvernare.
Ca numar de voturi primite pentru consiliile raionale, municipale, orasenesti si satesti - care reprezinta mai bine votul politic pentru partide -, reculul PCRM este mai putin pronuntat: in 2011, ca si in 2007, comunistii au castigat cam o treime din voturi (rezultate detaliate pentru 2011 - aici, iar pentru 2007 - aici). Dar tocmai scorul strans de la Chisinau, unde participarea la vot a fost cu mult mai mare in 2011 decat in 2007, este cel care contribuie la aparenta stabilitate a ponderii electorale a PCRM. Situatia in realitate este ca PCRM a pierdut mult teren in tara, dar a avansat semnificativ (atat ca numar de voturi, cat si ca pondere) in Chisinau.
Iar asta ma aduce la cealalta observatie: performanta slaba a primarului-candidat Chirtoaca.
In 2007, cand a castigat pentru prima oara primaria Chisinaului - guvernul fiind pe atunci comunist -, Chirtoaca a invins in al doilea tur candidatul comunist cu un scor zdrobitor: 61% la 39%. Locuitorii din Chisinau isi doreau schimbarea si se saturasera de comunisti. Acum, in 2011, dupa un mandat plin la primarie (avand deci si ceea ce americanii numesc incumbency advantage) si beneficiind de sprijin din partea coalitiei de guvernare, Chirtoaca abia a reusit, la limita, sa evite o victorie a candidatului comunist inca din primul tur, iar apoi sa castige in turul doi la o diferenta de doar 1,2% (vreo 4.000 de voturi).
Faptul ca un primar in functie este reales cu o asemenea marja infima spune multe. Dar s-a mai petrecut ceva interesant, care intamplator sau nu aminteste de felul cum Basescu (prieten bun cu Chirtoaca - vi-l mai amintiti probabil pe primarul Chisinaului din timpul campaniei pentru alegerile prezidentiale din Romania din 2009) a castigat al doilea mandat de presedinte. In Romania, in 2009, Basescu a pierdut alegerile pe teritoriul national, dar a reusit sa intoarca rezultatul cu scoruri neverosimile din diaspora - inclusiv de la Chisinau, unde au votat multi moldoveni cu cetatenie romana.
La Chisinau, in 2011, Chirtoaca a pierdut alegerile in oras, dar s-a salvat cu voturile din suburbii (vedeti aici o defalcare a votului pe zone).
Concluzia se impune:
Mobilizarea intregii coalitii pro-europene de la Chisinau pentru a impiedica o victorie comunista in capitala este cea care a facut diferenta, nu popularitatea candidatului Chirtoaca. Mai degraba, Chirtoaca a fost un factor de vulnerabilitate, care a fost cat pe ce sa duca la pierderea Chisinaului de catre coalitie, in ciuda rezultatelor bune din restul tarii.
Nu este de fapt victoria lui Chirtoaca, ci victoria fortelor anti-comuniste.
N-as dori sa se inteleaga ca nu ma bucur de acest rezultat. Victoria fortelor pro-europene (si pro-romanesti) la Chisinau este inca un pas pe calea desprinderii ireversibile a tarii de trecutul sovietic - am scris despre asta pe larg (aici, aici, aici, aici). Moldovenii de peste Prut par in sfarsit hotarati sa isi ia soarta in maini.
Dar unii dintre cei care s-au urcat pe acest val politic si istoric - ca Dorin Chirtoaca - tind sa inteleaga gresit ce se intampla si sa-si aroge merite acolo unde nu exista. Mi s-a parut cu totul deplasata implicarea partizana a lui Chirtoaca in lupta politica din Romania in 2009, dar asta este deja in trecut.
Interesant este cum interpreteaza Chirtoaca astazi semnalul primit de la electorat. Priviti fragmentele de interviu de mai jos (intreg il gasiti aici). Omul are raspuns la orice, dar niciodata nu este el de vina. Se vede pe valul istoriei. Nu ezita sa compare alegerile din Chisinau cu alegerile prezidentiale din Romania, ba chiar din Franta si SUA (de ce nu?). Pe cei care au votat impotriva lui ii categoriseste scurt drept nostalgici ai trecutului totalitar. Admite ca a existat un vot de protest - dar in nici un caz nu are ceva personal sa-si reproseze, ci pune acest vot pe seama cresterilor de preturi si tarife, sau a curentului "euro-sceptic" din societate.
Ma tem ca, la fel ca Basescu in Romania, astfel de oameni - ridicati la putere mai mult datorita respingerii alternativei decat datorita meritelor personale - ajung foarte usor sa se considere drept depozitari exclusivi ai adevarului, o atitudine fundamental anti-democratica si care nu anunta nimic bun. Chirtoaca mi se pare un Basescu in devenire. Si este inca tanar.
Candidatul Partidului Liberal Dorin Chirtoaca a castigat un nou mandat la Primaria Chisinaului, invingand cu scor strans (50,6% la 49,4%) in turul doi candidatul comunist Igor Dodon.
Dar, ca de obicei, miza a fost probabil mult mai mare decat un simplu mandat de primar, ceea ce explica resursele considerabile aruncate in lupta atat de catre alianta pro-occidentala de la putere (fara sustinerea careia Chirtoaca n-ar fi avut nici o sansa), cat si de catre comunisti (cu sprijinul mai mult sau mai putin fatis al Moscovei). A fost comparata aceasta confruntare cu asediul Vienei de catre turci; mi se pare excesiva comparatia, dar da o idee despre cat de mult au fost dramatizate aceste alegeri peste Prut.
Cateva observatii la cald:
Concentrarea pe rezultatele din Chisinau, foarte stranse, pierde din vedere situatia generala la nivelul Republicii Moldova, si anume un recul semnificativ al comunistilor, care si-au pierdut in mod decisiv dominatia in teritoriu. Ca numar de primari, Partidul Comunist (PCRM) ajunge acum abia pe locul 3 cu 202 primari alesi (fata de 334 la alegerile locale din 2007, cand PCRM a dominat autoritar); pe primele doua locuri ca numar de primari si situeaza Partidul Liberal Democrat (PLDM) al premierului Filat si Partidul Democrat (PD) al lui Marian Lupu, desprins in 2009 din PCRM si membru al actualei coalitii de guvernare.
Ca numar de voturi primite pentru consiliile raionale, municipale, orasenesti si satesti - care reprezinta mai bine votul politic pentru partide -, reculul PCRM este mai putin pronuntat: in 2011, ca si in 2007, comunistii au castigat cam o treime din voturi (rezultate detaliate pentru 2011 - aici, iar pentru 2007 - aici). Dar tocmai scorul strans de la Chisinau, unde participarea la vot a fost cu mult mai mare in 2011 decat in 2007, este cel care contribuie la aparenta stabilitate a ponderii electorale a PCRM. Situatia in realitate este ca PCRM a pierdut mult teren in tara, dar a avansat semnificativ (atat ca numar de voturi, cat si ca pondere) in Chisinau.
Iar asta ma aduce la cealalta observatie: performanta slaba a primarului-candidat Chirtoaca.
In 2007, cand a castigat pentru prima oara primaria Chisinaului - guvernul fiind pe atunci comunist -, Chirtoaca a invins in al doilea tur candidatul comunist cu un scor zdrobitor: 61% la 39%. Locuitorii din Chisinau isi doreau schimbarea si se saturasera de comunisti. Acum, in 2011, dupa un mandat plin la primarie (avand deci si ceea ce americanii numesc incumbency advantage) si beneficiind de sprijin din partea coalitiei de guvernare, Chirtoaca abia a reusit, la limita, sa evite o victorie a candidatului comunist inca din primul tur, iar apoi sa castige in turul doi la o diferenta de doar 1,2% (vreo 4.000 de voturi).
Faptul ca un primar in functie este reales cu o asemenea marja infima spune multe. Dar s-a mai petrecut ceva interesant, care intamplator sau nu aminteste de felul cum Basescu (prieten bun cu Chirtoaca - vi-l mai amintiti probabil pe primarul Chisinaului din timpul campaniei pentru alegerile prezidentiale din Romania din 2009) a castigat al doilea mandat de presedinte. In Romania, in 2009, Basescu a pierdut alegerile pe teritoriul national, dar a reusit sa intoarca rezultatul cu scoruri neverosimile din diaspora - inclusiv de la Chisinau, unde au votat multi moldoveni cu cetatenie romana.
La Chisinau, in 2011, Chirtoaca a pierdut alegerile in oras, dar s-a salvat cu voturile din suburbii (vedeti aici o defalcare a votului pe zone).
Concluzia se impune:
Mobilizarea intregii coalitii pro-europene de la Chisinau pentru a impiedica o victorie comunista in capitala este cea care a facut diferenta, nu popularitatea candidatului Chirtoaca. Mai degraba, Chirtoaca a fost un factor de vulnerabilitate, care a fost cat pe ce sa duca la pierderea Chisinaului de catre coalitie, in ciuda rezultatelor bune din restul tarii.
Nu este de fapt victoria lui Chirtoaca, ci victoria fortelor anti-comuniste.
N-as dori sa se inteleaga ca nu ma bucur de acest rezultat. Victoria fortelor pro-europene (si pro-romanesti) la Chisinau este inca un pas pe calea desprinderii ireversibile a tarii de trecutul sovietic - am scris despre asta pe larg (aici, aici, aici, aici). Moldovenii de peste Prut par in sfarsit hotarati sa isi ia soarta in maini.
Dar unii dintre cei care s-au urcat pe acest val politic si istoric - ca Dorin Chirtoaca - tind sa inteleaga gresit ce se intampla si sa-si aroge merite acolo unde nu exista. Mi s-a parut cu totul deplasata implicarea partizana a lui Chirtoaca in lupta politica din Romania in 2009, dar asta este deja in trecut.
Interesant este cum interpreteaza Chirtoaca astazi semnalul primit de la electorat. Priviti fragmentele de interviu de mai jos (intreg il gasiti aici). Omul are raspuns la orice, dar niciodata nu este el de vina. Se vede pe valul istoriei. Nu ezita sa compare alegerile din Chisinau cu alegerile prezidentiale din Romania, ba chiar din Franta si SUA (de ce nu?). Pe cei care au votat impotriva lui ii categoriseste scurt drept nostalgici ai trecutului totalitar. Admite ca a existat un vot de protest - dar in nici un caz nu are ceva personal sa-si reproseze, ci pune acest vot pe seama cresterilor de preturi si tarife, sau a curentului "euro-sceptic" din societate.
Ma tem ca, la fel ca Basescu in Romania, astfel de oameni - ridicati la putere mai mult datorita respingerii alternativei decat datorita meritelor personale - ajung foarte usor sa se considere drept depozitari exclusivi ai adevarului, o atitudine fundamental anti-democratica si care nu anunta nimic bun. Chirtoaca mi se pare un Basescu in devenire. Si este inca tanar.
No comments:
Post a Comment