Anul care a trecut cred ca va ramane in istoria democratiei romanesti ca anul unei necesare schimbari de putere, dar si al zguduirii din temelii a subredei ordini institutionale a Romaniei post-comuniste. In 2013, urgenta ar trebui sa fie reconstructia solida si credibila a institutiilor democratice afectate de criza politica din ultimii ani, in particular de puseul din vara anului trecut. Fara o astfel de reconstructie, s-ar putea sa nu mai ramana nimic in picioare la urmatoarea viitura a vandalismului politic. Din pacate, nu vom putea conta pe clasa noastra politica pentru asta - ca de obicei, pare sa aiba cu totul alte prioritati.
Mai pe larg:
Din 13 octombrie 2009, cand guvernul lui Emil Boc a fost demis prin votul de neincredere al Parlamentului, Romania a fost privata de un guvern democratic legitim. Prin manevre dincolo de limita Constitutiei si a practicii democratice, presedintele Basescu a impiedicat o majoritate parlamentara clar constituita sa dea tarii un guvern legitim (refuzand sa ia act de sustinerea majoritatii parlamentare - in fapt, a intregului Parlament cu exceptia reprezentantilor PDL - pentru Klaus Johannis ca premier) si a fortat pastrarea la putere a PDL, ulterior masluind compozitia politica a Legislativului. Acest fapt nu a avut precedent in istoria de dupa 1989, desi aceasta a fost plina de momente critice (sa ne amintim de violentele de strada si de mineriadele repetate care au pus in pericol de moarte ordinea democratica - ultima data tocmai in 1999); din acest punct de vedere, pastrarea la guvernare a PDL, in toamna lui 2009, in ciuda opozitiei Parlamentului exprimata prin vot, a constituit un moment de ruptura in procesul democratic. Din acel moment a inceput declinul accelerat al ordinii democratice in Romania, pe care l-am comentat pe larg pe acest blog.
In contrapartida, PDL s-a manifestat ca instrument docil al puterii personale a lui Basescu, incredintandu-i fatis principalele decizii ale guvernarii si reducand la derizoriu rolul unor institutii cheie pentru echilibrul puterii intr-un sistem democratic - guvernul, Parlamentul, Justitia.
In 2010 si 2011, in contextul crizei economice mondiale, regimul basist a pus in practica masuri de austeritate extrem de dure, pentru care nu a avut niciodata un mandat democratic. Dincolo de efectele crizei, amplificate de costurile sociale ale masurilor anti-populare impuse de Basescu si executate intocmai de guvernul PDL (mai mult despre "performantele" basiste in gestionarea crizei economice si comparatia cu alte tari din regiune, aici), Romania a suferit un net regres democratic si institutional.
(Daca mai era nevoie sa ni se explice inca o data ce inteleg basistii prin "reforma statului", cu care s-au impaunat atata timp, o face foarte bine unul dintre ei in contextul disputei curente privind numirea procurorilor-sefi. Pe scurt, regulile sunt bune doar cand le convin lor; iar asta nu e dubla masura, ci "pragmatism". Curat stat de drept! De prisos sa explic de ce oameni cu astfel de optica nu vor putea vreodata sa sustina constructia institutionala a democratiei in Romania.)
O schimbare de putere era absolut necesara pentru a frana deriva autoritara si a restabili cat de cat legitimitatea democratica a guvernarii. Si ea s-a produs, in urma demiterii de catre Parlament a guvernului basist, urmata de alegerile locale si de cele parlamentare, care au produs rezultate dincolo de orice dubiu - in primul rand prin respingerea masiva a fortelor politice afiliate lui Basescu.
Din pacate, insa, istoria nu se opreste aici. Felul in care USL a gestionat schimbarea de putere - si in special episodul din vara al suspendarii esuate a presedintelui - a dat inca o lovitura grava, aproape mortala, ordinii democratice deja subminate de regimul basist. Fara a avea rabdarea si priceperea unei preluari graduale, decente si organizate a puterii, USL a raspuns disproportionat provocarilor lui Basescu si a lansat un blitzkrieg pentru acapararea totala a puterii, cu o ferocitate care a reusit sa eclipseze abuzurile (ele insele strigatoare la cer) ale regimului precedent si a ingrozit partenerii externi ai Romaniei. Incercarile de a schimba din mers regulile validarii referendumului, jocul post-factum de-a "mini-recensamantul", presiunile asupra institutiilor de arbitraj in preajma deciziilor importante, logica primitiva, pre-democratica de tip "invingatorul ia totul" etalata de noua putere USL-ista sunt fapte reale, nu inventii ale propagandei ostile atribuita PDL-ului si prietenilor sai externi. Faptul ca, cu democratia romaneasca pe buza prapastiei, Ponta si Antonescu, sub enorme presiuni externe, au facut pasul inapoi, nu anuleaza vina lor in decredibilizarea ordinii democratice si nici nu ofera vreo garantie de buna-credinta din partea lor.
Desigur, Basescu si PDL-ul sunt ultimii care se pot pretinde aparatori ai institutiilor independente si ai statului de drept, cunoscute fiind abuzurile lor din 2009-2011, despre care am scris de sute de ori pe blog; dar conduita din vara a USL-ului a reusit la un moment dat sa dea apa la moara chiar si acestei pretentii neverosimile. Intr-o rasucire cvasi-orwelliana a intelesurilor, au ajuns basistii sa joace rolul de aparatori ai independentei justitiei si ai institutiilor statului in fata abuzului politic - doar pentru ca USL-ul a preluat cu entuziasm rolul vandalilor politici pe care i-au inlocuit la putere.
Scriam, in timpul crizei politice din vara trecuta, ca institutiile independente, aflate sub mare presiune si adanc infiltrate politic, nu mai sunt in masura sa-si indeplineasca rolul de arbitru si ca este indispensabila o intelegere politica (fara ca asta sa insemne ca deciziile lor - asa cum sunt - nu trebuie respectate, pentru ca alternativa este haosul total). Pana la urma, un fel de intelegere s-a produs in ceasul al 12-lea, dar departe de ceea ce ar fi fost necesar. In stilul politicienilor nostri, totul s-a facut intr-o forma improvizata si netransparenta, ca raspuns la presiuni externe. Documentul a fost agreat in secret si publicat in Romania abia dupa ce fusese aratat strainatatii. In plus, continutul documentului se afla intr-un registru cu totul minor din punctul de vedere al necesarei reconstructii a ordinii democratice de drept: se vorbeste mai degraba de demarcarea puterii fiecaruia si de eticheta relatiilor presedinte-premier (inteleg ca Ponta s-a simtit ofensat de comparatiile din regnul animal cu care l-a gratulat Basescu, dar chiar era asta un lucru pentru care sa se semneze un acord scris?). In schimb, nu contine mai nimic despre temele importante pentru viitorul democratiei si statului de drept in Romania. O dovada este si ca s-a ajuns la un nou blocaj politic, legat de numirea procurorilor sefi, la nici o luna de la asa-zisul "acord de coabitare".
Acest acord este mai mult decat nimic, dar ofera o baza extrem de precara pentru a putea construi ceva.
Or, de construit este mare nevoie in 2013. In crizele politice ale anului trecut, institutiile democratice - atat cele politice, cat si cele aflate nominal deasupra razboiului politic - au pierdut putinul capital de credibilitate pe care il mai aveau. S-a dovedit ca sistemul democratiei romanesti se poate gripa foarte usor si are mari probleme in a gestiona conflictele politice. Cand principiile democratiei si ale statului de drept ajung sa fie fluturate din parti opuse ale baricadei, este clar ca, indiferent cine castiga razboiul politic, cetatenii sunt cei care pierd.
Ca sa fie clar: nu exista legitimitate democratica in afara respectarii cadrului legal si institutional; cum nici legea si institutiile nu pot merge impotriva vointei populare. Rolul politicienilor intr-un sistem democratic reprezentativ este de a pastra in echilibru acest binom al democratiei si legii. Daca abdica de la aceasta datorie fundamentala nu mai sunt nici democrati, nici aparatori ai statului de drept, oricat s-ar bate cu pumnul in piept. Sunt doar vandali politici.
Si ajung acum la concluzia acestei postari:
Pe cat de necesara este reconstructia democratica a Romaniei, pe atat de putin putem conta pe actuala clasa conducatoare sa conduca acest proces.
Anul 2012 a fost si unul al pierderii iluziilor (pentru cine le-a avut): ambele tabere politice si-au dovedit cu prisosinta capacitatea de abuz, dispretul pentru reguli (cand nu le sunt convenabile), ingustimea intereselor si inapetenta de a lucra pe termen lung pentru binele public. Cred ca prezumptia de buna-credinta acordata politicienilor, oricare ar fi ei, este de acum o naivitate riscanta.
Mai mult decat atat, multi dintre actorii (in principiu) non-politici si-au pierdut credibilitatea prin partizanat strident - si ma refer aici la institutiile zis-independente, mass-media, o buna parte a societatii civile si liderilor de opinie.
Este nevoie de o noua Constitutie si de refondarea pe baze sanatoase a multor institutii erodate profund in razboiul politic din ultimii ani, dar, asa cum scriam inca din 2010, un astfel de lucru delicat nu se poate face in toiul razboiului politic, ca miza a lui. E nevoie de un minim consens, e nevoie de transparenta, de dialog cu facilitatori credibili (nu in solda uneia sau alteia dintre taberele politice), e nevoie, pe scurt, de spatiu public, care a devenit ceva extrem de rar in Romania de azi. Marea problema este ca suntem in criza acuta de actori credibili, non-partizani, care sa faciliteze dialogul si consensul pentru binele comun.
De aceea, putinii care au mai ramas ar trebui sa-si ia inima in dinti si sa faca un pas inainte, implicandu-se in procesul politic la un nivel diferit de al politicii partizane, chiar daca meseria lor de baza e alta (de exemplu, jurnalismul sportiv: Tolontan e un ziarist cu credibilitate care poate face chiar mai mult in zona politica decat a facut pana acum). E bine si ca incercam sa inventariem liderii autentici - nu dintre cei care ne sunt aratati tot timpul la televizor. Romania are nevoie de mobilizare civica dincolo de zgomotul tot mai diversionist si isteric al politicii.
In ce priveste acest blog, isi va continua consecvent pozitia ne-partizana politic, dedicata consolidarii ordinii democratice si a statului de drept in Romania.
Cele mai bune urari pentru 2013 cititorilor!
Mai pe larg:
Din 13 octombrie 2009, cand guvernul lui Emil Boc a fost demis prin votul de neincredere al Parlamentului, Romania a fost privata de un guvern democratic legitim. Prin manevre dincolo de limita Constitutiei si a practicii democratice, presedintele Basescu a impiedicat o majoritate parlamentara clar constituita sa dea tarii un guvern legitim (refuzand sa ia act de sustinerea majoritatii parlamentare - in fapt, a intregului Parlament cu exceptia reprezentantilor PDL - pentru Klaus Johannis ca premier) si a fortat pastrarea la putere a PDL, ulterior masluind compozitia politica a Legislativului. Acest fapt nu a avut precedent in istoria de dupa 1989, desi aceasta a fost plina de momente critice (sa ne amintim de violentele de strada si de mineriadele repetate care au pus in pericol de moarte ordinea democratica - ultima data tocmai in 1999); din acest punct de vedere, pastrarea la guvernare a PDL, in toamna lui 2009, in ciuda opozitiei Parlamentului exprimata prin vot, a constituit un moment de ruptura in procesul democratic. Din acel moment a inceput declinul accelerat al ordinii democratice in Romania, pe care l-am comentat pe larg pe acest blog.
In contrapartida, PDL s-a manifestat ca instrument docil al puterii personale a lui Basescu, incredintandu-i fatis principalele decizii ale guvernarii si reducand la derizoriu rolul unor institutii cheie pentru echilibrul puterii intr-un sistem democratic - guvernul, Parlamentul, Justitia.
In 2010 si 2011, in contextul crizei economice mondiale, regimul basist a pus in practica masuri de austeritate extrem de dure, pentru care nu a avut niciodata un mandat democratic. Dincolo de efectele crizei, amplificate de costurile sociale ale masurilor anti-populare impuse de Basescu si executate intocmai de guvernul PDL (mai mult despre "performantele" basiste in gestionarea crizei economice si comparatia cu alte tari din regiune, aici), Romania a suferit un net regres democratic si institutional.
(Daca mai era nevoie sa ni se explice inca o data ce inteleg basistii prin "reforma statului", cu care s-au impaunat atata timp, o face foarte bine unul dintre ei in contextul disputei curente privind numirea procurorilor-sefi. Pe scurt, regulile sunt bune doar cand le convin lor; iar asta nu e dubla masura, ci "pragmatism". Curat stat de drept! De prisos sa explic de ce oameni cu astfel de optica nu vor putea vreodata sa sustina constructia institutionala a democratiei in Romania.)
O schimbare de putere era absolut necesara pentru a frana deriva autoritara si a restabili cat de cat legitimitatea democratica a guvernarii. Si ea s-a produs, in urma demiterii de catre Parlament a guvernului basist, urmata de alegerile locale si de cele parlamentare, care au produs rezultate dincolo de orice dubiu - in primul rand prin respingerea masiva a fortelor politice afiliate lui Basescu.
Din pacate, insa, istoria nu se opreste aici. Felul in care USL a gestionat schimbarea de putere - si in special episodul din vara al suspendarii esuate a presedintelui - a dat inca o lovitura grava, aproape mortala, ordinii democratice deja subminate de regimul basist. Fara a avea rabdarea si priceperea unei preluari graduale, decente si organizate a puterii, USL a raspuns disproportionat provocarilor lui Basescu si a lansat un blitzkrieg pentru acapararea totala a puterii, cu o ferocitate care a reusit sa eclipseze abuzurile (ele insele strigatoare la cer) ale regimului precedent si a ingrozit partenerii externi ai Romaniei. Incercarile de a schimba din mers regulile validarii referendumului, jocul post-factum de-a "mini-recensamantul", presiunile asupra institutiilor de arbitraj in preajma deciziilor importante, logica primitiva, pre-democratica de tip "invingatorul ia totul" etalata de noua putere USL-ista sunt fapte reale, nu inventii ale propagandei ostile atribuita PDL-ului si prietenilor sai externi. Faptul ca, cu democratia romaneasca pe buza prapastiei, Ponta si Antonescu, sub enorme presiuni externe, au facut pasul inapoi, nu anuleaza vina lor in decredibilizarea ordinii democratice si nici nu ofera vreo garantie de buna-credinta din partea lor.
Desigur, Basescu si PDL-ul sunt ultimii care se pot pretinde aparatori ai institutiilor independente si ai statului de drept, cunoscute fiind abuzurile lor din 2009-2011, despre care am scris de sute de ori pe blog; dar conduita din vara a USL-ului a reusit la un moment dat sa dea apa la moara chiar si acestei pretentii neverosimile. Intr-o rasucire cvasi-orwelliana a intelesurilor, au ajuns basistii sa joace rolul de aparatori ai independentei justitiei si ai institutiilor statului in fata abuzului politic - doar pentru ca USL-ul a preluat cu entuziasm rolul vandalilor politici pe care i-au inlocuit la putere.
Scriam, in timpul crizei politice din vara trecuta, ca institutiile independente, aflate sub mare presiune si adanc infiltrate politic, nu mai sunt in masura sa-si indeplineasca rolul de arbitru si ca este indispensabila o intelegere politica (fara ca asta sa insemne ca deciziile lor - asa cum sunt - nu trebuie respectate, pentru ca alternativa este haosul total). Pana la urma, un fel de intelegere s-a produs in ceasul al 12-lea, dar departe de ceea ce ar fi fost necesar. In stilul politicienilor nostri, totul s-a facut intr-o forma improvizata si netransparenta, ca raspuns la presiuni externe. Documentul a fost agreat in secret si publicat in Romania abia dupa ce fusese aratat strainatatii. In plus, continutul documentului se afla intr-un registru cu totul minor din punctul de vedere al necesarei reconstructii a ordinii democratice de drept: se vorbeste mai degraba de demarcarea puterii fiecaruia si de eticheta relatiilor presedinte-premier (inteleg ca Ponta s-a simtit ofensat de comparatiile din regnul animal cu care l-a gratulat Basescu, dar chiar era asta un lucru pentru care sa se semneze un acord scris?). In schimb, nu contine mai nimic despre temele importante pentru viitorul democratiei si statului de drept in Romania. O dovada este si ca s-a ajuns la un nou blocaj politic, legat de numirea procurorilor sefi, la nici o luna de la asa-zisul "acord de coabitare".
Acest acord este mai mult decat nimic, dar ofera o baza extrem de precara pentru a putea construi ceva.
Or, de construit este mare nevoie in 2013. In crizele politice ale anului trecut, institutiile democratice - atat cele politice, cat si cele aflate nominal deasupra razboiului politic - au pierdut putinul capital de credibilitate pe care il mai aveau. S-a dovedit ca sistemul democratiei romanesti se poate gripa foarte usor si are mari probleme in a gestiona conflictele politice. Cand principiile democratiei si ale statului de drept ajung sa fie fluturate din parti opuse ale baricadei, este clar ca, indiferent cine castiga razboiul politic, cetatenii sunt cei care pierd.
Ca sa fie clar: nu exista legitimitate democratica in afara respectarii cadrului legal si institutional; cum nici legea si institutiile nu pot merge impotriva vointei populare. Rolul politicienilor intr-un sistem democratic reprezentativ este de a pastra in echilibru acest binom al democratiei si legii. Daca abdica de la aceasta datorie fundamentala nu mai sunt nici democrati, nici aparatori ai statului de drept, oricat s-ar bate cu pumnul in piept. Sunt doar vandali politici.
Si ajung acum la concluzia acestei postari:
Pe cat de necesara este reconstructia democratica a Romaniei, pe atat de putin putem conta pe actuala clasa conducatoare sa conduca acest proces.
Anul 2012 a fost si unul al pierderii iluziilor (pentru cine le-a avut): ambele tabere politice si-au dovedit cu prisosinta capacitatea de abuz, dispretul pentru reguli (cand nu le sunt convenabile), ingustimea intereselor si inapetenta de a lucra pe termen lung pentru binele public. Cred ca prezumptia de buna-credinta acordata politicienilor, oricare ar fi ei, este de acum o naivitate riscanta.
Mai mult decat atat, multi dintre actorii (in principiu) non-politici si-au pierdut credibilitatea prin partizanat strident - si ma refer aici la institutiile zis-independente, mass-media, o buna parte a societatii civile si liderilor de opinie.
Este nevoie de o noua Constitutie si de refondarea pe baze sanatoase a multor institutii erodate profund in razboiul politic din ultimii ani, dar, asa cum scriam inca din 2010, un astfel de lucru delicat nu se poate face in toiul razboiului politic, ca miza a lui. E nevoie de un minim consens, e nevoie de transparenta, de dialog cu facilitatori credibili (nu in solda uneia sau alteia dintre taberele politice), e nevoie, pe scurt, de spatiu public, care a devenit ceva extrem de rar in Romania de azi. Marea problema este ca suntem in criza acuta de actori credibili, non-partizani, care sa faciliteze dialogul si consensul pentru binele comun.
De aceea, putinii care au mai ramas ar trebui sa-si ia inima in dinti si sa faca un pas inainte, implicandu-se in procesul politic la un nivel diferit de al politicii partizane, chiar daca meseria lor de baza e alta (de exemplu, jurnalismul sportiv: Tolontan e un ziarist cu credibilitate care poate face chiar mai mult in zona politica decat a facut pana acum). E bine si ca incercam sa inventariem liderii autentici - nu dintre cei care ne sunt aratati tot timpul la televizor. Romania are nevoie de mobilizare civica dincolo de zgomotul tot mai diversionist si isteric al politicii.
In ce priveste acest blog, isi va continua consecvent pozitia ne-partizana politic, dedicata consolidarii ordinii democratice si a statului de drept in Romania.
Cele mai bune urari pentru 2013 cititorilor!
Citind materialul de mai sus ma intrebam daca blogul si-a schimbat autorul de la un analist rational la unul naiv. :)
ReplyDeleteEu vad lucrurile cu totul altfel. Nu a fost vorba de nici o confruntare intre regimul basist si opozitie. A fost un circ regizat la fel ca lovitura de stat prezentanta drept revolutie.
In 2009 PSD-ul a iesit de bunavoie de la guvernare pentru ca exista riscul sa se erodeze ambele aripi FSN-iste si liberalii si UDMR-ul sa castige capital electoral cat cele doua partide de la putere. Lui Geoana "i-au pus piedica" proprii colegi, pe Basescu puteau sa-l suspende si sa puna un guvern Johannis inainte de alegeri, dar PSD-ul nu a dorit, pentru ca nu era in "scenariu". Dupa prezidentiale au organizat o migratie de parlamentari cu acordul liderilor PSD, ca sa-i faca guvern lui Basescu. Ca dovada ca i-au reprimit pe dezertori in 2012. De altfel Ponta a declarat ca el este interesat de alegeri nu de a accede la guvernare cu o majoritate fragila. A fost aceeasi strategie ca in 2005 cand "solutia imorala" i-a facut guvern aliantei DA. In 2005 aveau nevoie de o alternanta la puterea lui Nastse, pentru a salva credibilitatea in ochii occidentului, asa cum in 1996 au adus la putere CDR-ul cu sprijin PDL.
Reconstructia democratica a Romaniei nu va veni de la actuala clasa politica sau de la ONG-urile existente si va intampina rezistenta de la mass-media.
Reconstructia ar presupune ca prima masura autonomia locala, dar si USL-ul si PDL-ul se opune si fac tot ce pot pentru centralizarea puterii. Regionalizarea pe care o pregatesc o fac cu intentia sa adminstreze si fondurile regionale prin intermediul ministerului dezvoltarii condus de Dragnea, mana dreapta a lui Ponta, iar Ponta este "piscutul" lui Basescu. De ce s-a dus Ponta la Cotroceni sa discute cu Basescu strategia negocierii acordului cu FMI? Presedintele nu are nici o atributie in ce priveste intocmirea bugetului si a acordul cu FMI. Ponta putea discuta cu Isarescu la BNR, dar nu la Cotroceni. Ce rezulta din discutiile lui Basescu cu Ponta? Ca PSD si PDL continua coabitarea din 2009, cand tot impreuna au luat imprumutul, dar nu vor sa lase libera zona opozitiei, sa fie ocupata de o eventuala forta politica noua.
Nu se relanseaza democratia cu lideri. Democratia se relanseaza in jurul unor valori democratice, si prima si cea mai importanta este dezbaterea, antrenarea cetatenilor la intocmirea unor program de reforme. Toate partidele au suprimat subit si simultan, ca la comanda, dezbaterile interne si comunicarea cu cetatenii. Forumurile de discutii care au functionat pana la inceputul lui 2005 s-au inchis fara exxplicatii. Ce dovedeste asta? Ca lucreaza sincron.
Relansarea democratiei va trebui sa inceapa cu dezbaterea, altfel nu se castiga credibilitate.
De acord, exista destule complicitati trans-partinice, "cartite", tradari si negocieri secrete... Cand a fost nevoie sa-si apere interesele comune (de exemplu diferitele privilegii), clasa politica a fost foarte unita si consecventa. Cu toate acestea, razboiul politic ramane o realitate (si unii chiar isi pierd din cand in cand locul la masa - vezi Nastase) care a antrenat toate institutiile in siajul sau, ca si tendinta - de acum vizibila la ambele tabere - de a acapara puterea totala si a inlatura orice forma de opzitie sau control independent (logica de tipul "castigatorul ia totul").
DeleteDemocratia se relanseaza si cu valori si principii, si cu dezbatere publica, si cu mobilizare civica, si cu lideri care sa faciliteze aceasta mobilizare. Degradarea generala a vietii politice pe care o constatati (inclusiv a democratiei interne si a transparentei partidelor, lucrurile sunt legate) este unul din principalele lucruri despre care scriu din 2009 pe acest blog.