Discursul Regelui (RO)

Ca unul care a facut apel la Regele Mihai sa ne ajute sa iesim din mocirla in care ne-am afundat ca tara si societate, ma declar in general multumit de discursul din Parlament de ieri:




In acelasi timp, realizez cat de multe raman de facut, iar responsabilitatea ne apartine si nu poate fi aruncata pe umerii unui personaj istoric aflat in amurgul vietii. Mesajul Regelui in esenta nu este unul reconfortant, ci unul de maxima alarma!

Spuneam, acum 4 luni:

"Mi-as dori [...] sa-l vad pe Rege iesind din rezerva-i obisnuita nu pentru a schimba upercuturi politice cu Basescu, nu trebuie sa se coboare la acest nivel!, ci pentru a apara istoria si institutiile Romaniei de mizeriile basiste, care nu mai pot fi ignorate. [...] Mi-as dori sa aud de la Rege un mesaj masurat, bine gandit, care sa le reaminteasca romanilor in cuvinte putine care sa le mearga la suflet - din perspectiva unei vieti impletite cu istoria tarii - de unde vin si unde trebuie sa ajunga, sa le reaminteasca principiile si valorile ferme pe care s-a cladit Romania moderna. Iar, facand asta, sa ne explice ce se intampla cu noi acum, de unde vine aceasta sminteala, aceasta mizerie care sufoca tara, sa clarifice natura acestui regim ilegitim care a transformat Romania intr-o republica bananiera."

Batranul Rege si-a servit inca o data tara, a facut ceea ce omeneste putea face la varsta lui. La 90 de ani, numai simtul datoriei l-a facut sa stea vertical in fata romanilor si sa ne spuna ceea ce trebuia sa auzim. S-ar putea sa fie ultimul lui act politic, si s-a achitat exemplar!


Poate parea banal ceea ce ne-a spus, dar impresia este inselatoare, pentru ca normalitatea este departe de a fi un bun castigat in Romania de azi. Cateva exemple:

• Regele a recunoscut si omagiat contributia oamenilor care isi fac datoria in ziua de azi in sectorul public - profesori, functionari publici, militari, diplomati. Un discurs patriotic, mobilizator, unificator. Contrastati asta cu discursul despre "omul gras" al lui Basescu, in care prezenta salariatii din sectorul public drept paraziti. Cititi ce scrie pe tema asta si Catalin Tolontan.

• Regele a chemat la solidaritate cu cei batrani si bolnavi, pusi tot mai des in situatii umilitoare. Contrastati asta cu aberatiile cu pretentii ideologice de "dreapta" (in fapt, de coloratura mai degraba fascista) ale lui Basescu, dupa care statul nu are vreo responsabilitate fata de soarta fiecarui cetatean, si cu atatarea categoriilor social-profesionale una impotriva alteia.

• Regele a vorbit despre rolul fundamental al Parlamentului ca institutie de baza a ordinii democratice. Contrastati asta cu campania furibunda anti-Parlament a lui Basescu ("coalitia 322", "de ce le e frica nu scapa") si cu desfiintarea practica a rolului Parlamentului de contrapondere la Executiv (aici, aici).

• Regele a vorbit despre importanta legii si a institutiilor, despre importanta respectarii regulilor democratice si despre pericolul personalizarii puterii. Contrastati asta cu subminarea sistematica a institutiilor de catre Basescu (aici, aici, aici, aici).

• Regele a recunoscut progresul imens al Romaniei din ultimii 20 de ani, pe care avem deseori tendinta sa-l uitam, scarbiti de mizeriile zilei. Dar aceasta uitare este pe riscul nostru, pentru ca istoria ne poate pedepsi din nou.

Si, cu regret o spun, contrastati toate acestea cu politicianismul actualei opozitii, care nu pare sa inteleaga ca miza esentiala a zilei nu este simpla schimbare a puterii, ci salvarea democratiei romanesti.

Ca paranteza, am o satisfactie personala sa-l vad pe batranul comunist Iliescu in picioare, aplaudandu-l pe Regele Mihai, pe care l-a impiedicat de mai multe ori sa revina in tara pana cand l-a lasat doar putin, in acel moment astral din 1992, cand romanii au iesit in strada cu sutele de mii sa-si intalneasca istoria, si pe care l-a recunoscut ca prezenta abia dupa 2000, in ultimul sau mandat prezidential. Satisfactia mea nu se refera atat la Iliescu si la Rege, in fond doar niste oameni cu lipsurile lor inerente, cat la un atribut al nebuniei existentei noastre pe acest pamant. Vazand aceste secvente, ma gandesc ca poate batranii au un secret al lor, se intalnesc undeva dupa ce toate desertaciunile vietii expira in fata adevarurilor perene. Poate ca unii, totusi, mor in intuneric, captivi in inchisoarea propriului orgoliu. Dar o sansa exista si nimic nu este pierdut in absolut.

Reamintesc ca nu sunt nici monarhist, nici anti-monarhist.
Dar vazand cum intelectualii basisti ne propun o noua republica (tot basista, pe fond), dar uita sa ne spuna ce au facut din cea veche (pe scurt: pasta de mici), ma apuca un dor nesfarsit de discursuri politice normale, ca cel al Regelui de ieri. Avem nevoie sa reinvatam normalitatea, pentru a putea sesiza si anihila aberatiile care ne dicteaza existenta cotidiana. De asta, ii sunt recunoscator Regelui pentru ce ne-a spus ieri, cu putinele-i puteri fizice, dar cu impunatoarea-i statura spirituala.
Asa sa ne-ajute Dumnezeu!

PS: S-au scandalizat unii ca Basescu si Boc n-au participat la eveniment. Pai, ce sa caute?