Sfarsitul politicii (RO)

Dupa succesurile cu Andrei Gheorghe si Dan Bittman la Ministerul de Finante, dupa candidatura lui Honorius Prigoana la Colegiul 1 pentru Camera Deputatilor, iata ca PDL pluseaza cu Teo Trandafir la Colegiul 19. Sa notam si ca alte optiuni avute in vedere au fost Florin Calinescu si Octavian Bellu. Avem deja ceea ce se cheama un trend. In curand probabil ii vom vedea in Parlament si pe Guta sau Florin Salam.

Intrarea personajelor din show business si din zone conexe (sport, lumea mondena) in politica nu este o premiera. A fost aplicata sistematic de PRM - cu Irina Loghin, Ion Dolanescu, Mitica Dragomir, Oana Zavoranu si altii; sporadic si de partide mainstream - vezi Ion Caramitru la PNTcd, Mircea Diaconu la PNL, Mihai Malaimare si Ilie Nastase la PSD. Dar este pentru prima data cand unul dintre partidele principale pare decis sa aplice aceasta reteta pe scara larga.

In cazul unor partide marginale pe scena politica, includerea unor vedete in oferta electorala poate fi o strategie destul de buna pentru cresterea vizibilitatii publice. Dar in cazul principalului partid guvernamental, stapan cvasi-absolut pe masinaria administrativa a statului, miza nu poate fi aceeasi. Este vorba in mod clar de altceva.

Inca un caz Bechtel? (RO)

Decizia CSAT din 23 martie privind achizitionarea a 24 de avioane F-16 second hand in cadrul programului de inzestrare a armatei cu avioane multirol este greu de judecat din punct de vedere tehnic de catre un nespecialist. Ma voi abtine, de aceea, sa-mi dau cu parerea din acest punct de vedere.

Dar chestiunea nu este doar una tehnica. Cazul este foarte interesant din punct de vedere politic, in primul rand prin prisma faptului ca aceasta decizie a puterii executive are nevoie si de aprobarea Parlamentului. Cine a mai vizitat acest blog stie deja ca evolutia relatiilor dintre cele doua puteri ale statului - mai precis,  dezechilibrul tot mai grav al raportului de putere in favoarea executivului si in defavoarea Parlamentului - a fost una dintre temele mele principale (cateva dintre multele exemple posibile: aici, aici, aici sau aici; este interesant ca Crin Antonescu pune problema chiar in acesti termeni, ai rolului Parlamentului).

In al doilea rand, nu trebuie sa fii specialist in aviatie militara pentru a vedea ca unele aspecte ale acestei mega-achizitii sunt cel putin dubioase.

The Principle of Communicating Vessels (EN)

------
UPDATE (25/03): Since I wrote this post, I noticed several comments (see here, also on BBC World yesterday) that getting healthcare reform out of the way has enabled Obama to adopt a tougher line with Netanyahu. I made my original comment in that respect (see below) hours before healthcare reform was voted in the House of Representatives. If anyone can find an earlier comment making this point, please let me know. Until then, I proudly claim the credit of being the first having noted this implication :)
-------

Though I have watched it passionately, I don't have any strong feelings about the substance of the debate on health insurance reform in the US. There are a lot of technicalities in the arguments that have been going back and forth; some of the objections from the conservative camp seem reasonable; it also seems odd for America not to be able to offer basic care to its sick, like virtually every other rich nation has been doing for a long time.

What gets me excited about this day is not the policy substance of healthcare reform, but the broader political significance of the moment. And its potential consequences for issues that I care a lot more about.

Romania lui Catalin Voicu (RO)

Romania lui Catalin Voicu este o tara cu oameni inimosi, in care curg laptele si mierea.

In aceasta tara, Voicu este senator, cum se si vede din imagine. Are privirea obosita a celor pe umerii carora apasa greutatile tarii. Cu sufletul sau mare, este oricand gata sa-si ajute prietenii si cunoscutii, dupa posibilitati. Si posibilitati sunt, pentru ca Romania lui este tara tuturor posibilitatilor, Land of Choice.
Cand totusi soarta i se pune impotriva (nimic nu e perfect pe lumea asta!), simtul dreptatii il face pe Voicu sa se indigneze revolutionar:  "...iti vine sa iesi cu arma in mana la un moment dat pe strada, sa nu mai tii cont de nimic".

Eh, dar cum sa nu tii cont?
Aceasta tara de care vorbesc are oameni cu multa sensibilitate, dovada cea mai clara fiind ca 99% dintre ei iubesc manelele. Cei mai multi sunt buni si ospitalieri, oricand gata sa dea sau sa ia o spaga, forma cea mai comuna de politete a locului. Spaga este mai mare sau mai mica in functie de situatie. Ea circula armonios in societate, asigurand perpetuarea ordinii universului.

Armonia mai este rupta din cand in cand de mici neintelegeri, dar oamenii sunt extraordinar de sufletisti si solidari, mobilizandu-se pentru restabilirea ciclului cosmic. Daca un primar este condamnat pentru coruptie, ei il fac cetatean de onoare; daca este arestat, ies in strada sa-l apere; daca un ministru este prins in off-side, partidul se mobilizeaza sa stearga urmele.

Pentru ca ei stiu ca orice si oricine poate fi imblanzit, chiar si Justitia, oricand. Orice greseala poate fi iertata, nimic nu este atat de grav incat sa nu se poata rezolva la un sprit. Sabia si balanta, asprimea si intransigenta nu pot prinde radacini in pamantul ales al acestei tari, unde toti sunt frati sau nepoti sau cuscri sau stiu pe cineva, unde pana si codrul e frate cu romanul.

In aceasta tara minunata, in fine, din cer si din pamant curge belsugul banului public din care, cu rabdare si ingaduinta, vor apuca pana la urma toti sa se adape si vor trai fericiti.

Unii in aceasta viata, altii in cea de apoi.

Jurnal de front (RO)

Stiri amestecate de pe frontul defensiv al democratiei romanesti.

In primul rand, o victorie de etapa: PDL renunta deocamdata la incercarea de schimbare a presedintelui Senatului.
Acest armistitiu este in sine o victorie. Nu numai ca se deblocheaza activititatea Senatului (daca i-o mai pasa cuiva de asta), dar PDL face un pas inapoi dintr-o directie foarte periculoasa, care mergea contra cadrului constitutional (pentru mai multe detalii, vezi aici). Este de asteptat si ca, daca isi va relua demersurile pe aceasta tema, PDL sa nu mai mearga frontal impotriva Constitutiei si sa nu se mai alinieze prosteste in spatele unor "strategi" de talia lui Iulian Urban - ar fi mai bine nu doar pentru PDL, ci pentru ordinea democratica din Romania sa fie evitate astfel de situatii pe viitor.
Aceasta experienta ar trebui sa dea serios de gandit conducerii PDL. Problema este ca in partid s-a creat o atmosfera in care orice idee, oricat de nastrusnica si in conflict cu cadrul legal, are sanse mari sa fie promovata daca pare sa serveasca strategiei de acaparare totala a puterii si de eliminare a opozitiei. Este un joc foarte periculos in care partidul s-a prins cu mic cu mare, cu foarte rare exceptii individuale; si cu mult entuziasm. Cat de toxica este aceasta atmosfera (si strategia politica aflata la baza ei) pentru Romania, experimenteaza zi de zi romanii pe propria piele. Cat de contraproductiva - si, pe termen lung, sinucigasa - este ea chiar pentru PDL, vor avea pedelistii ocazia sa se lamureasca, cel mai tarziu la viitoarele alegeri.
Nu ma grabesc sa consider chestiunea presedintiei Senatului inchisa. PDL ne-a aratat ani la rand ca nu prea stie sa piarda. Este foarte posibil sa avem de-a face doar cu o repliere tactica, iar urmatorul asalt sa fie si mai agresiv. De aceea, opozitia nu trebuie sa lase scutul jos.
Este posibil si ca PDL sa se fi resemnat sa astepte pana cand Geoana face o greseala fatala, ceea ce din pacate - statistic vorbind - nu poate dura prea mult.

(Vezi UPDATE la sfarsitul postarii, dupa link)

Din pacate, lucrurile nu stau la fel de bine pe celalalt front - al initiativei presedintelui Basescu de a elimina o camera a parlamentului prin modificarea Constitutiei.
In ciuda numeroaselor semnale de alarma, opozitia a tratat chestiunea cu superficialitate si nu pare sa inteleaga pe deplin importanta mizei.

Nelinistea PDL (RO)

Recentul congres al PNL - ca si ulterioarele demiteri si excluderi din partid - nu a punctat prea bine la impresia artistica. Modul in care Crin Antonescu si-a asigurat controlul asupra partidului nu a fost cel mai elegant cu putinta - ceea ce produs un oarecare disconfort printre obrazele subtiri ale liberalilor. Dar considerentele contextului politic actual au primat - in primul rand instinctul de aparare in fata ofensivei pe toate planurile a PDL, noul partid-stat. Cum am scris la vremea respectiva:

Nu mi-a placut cum a castigat Antonescu lupta din PNL, dar daca asta reduce riscurile de rupere a partidului, fie si asa. Vom mai avea multe ocazii sa discutam despre democratia interna din PNL, acum urgentele sunt altele: apararea parlamentului ca institutie de baza a democratiei reprezentative; rezistenta fata de politizarea in profunzime a administratiei; impiedicarea jafului resurselor publice; prezervarea cadrului constitutional.

De catva timp, se inmultesc semnele ca deciziile luate de liberali la congres si in perioada urmatoare au atins un nerv sensibil la PDL. Nu spun ca PDL a intrat in panica. Dar in mod clar este nelinistit.

Impotriva schimbarii Constitutiei (RO)

Luni presedintele Basescu a convocat partidele parlamentare pentru a discuta modificarea Constitutiei.

Clasa noastra politica a intrat intr-o stare hiperactiva. Cu cat e mai proasta situatia economica si sociala, cu atat politicienii simt mai acut nevoia sa se agite cu orice pretext. Iar modificarea Constitutiei este o tema la fel de buna ca oricare alta, nu-i asa?

De ceva vreme asistam la o adevarata cacofonie a propunerilor de reforma a Constitutiei - ultima lansata de eurodeputatul PDL Cristian Preda. Aproape toata lumea pare de acord ca trebuie neaparat sa schimbam ceva, dar parerile despre ce schimbari anume ar trebui facute sunt extrem de diverse, chiar divergente: unii vor intarirea rolului presedintelui prin trecerea la republica prezidentiala sau semi-prezidentiala (Preda), altii vor republica parlamentara (PNL), eventual cu presedintele ales de parlament (UDMR), sau chiar desfiintarea cu totul a functiei de presedinte (excentricul Chiuariu). Nu mai vorbesc de plaja de pareri despre tipul de parlament pe care ar trebui sa-l aiba Romania (unicameral sau bicameral, fiecare cu mai multe versiuni). Plus, desigur, orice umblare la Constitutie readuce in discutie vechile subiecte de genul eliminarii sintagmei "stat national".

Spectrul foarte larg de pareri nu este in sine un lucru rau, dimpotriva. Cu cat discutia este mai cuprinzatoare, cu atat mai bine. Modificarea Constitutiei are implicatii ample si nu se poate face in graba, simplificand excesiv o chestiune in esenta complexa si delicata.

Problema principala este insa alta:

Incompetnta (RO)

Nu, nu am scris gresit titlul.
Circul din ultimele zile din politica romaneasca, pe care l-am anticipat, mi-a amintit de o carte citita mai demult, "Incompetnce", in care actiunea se petrece intr-o Europa unde a fost interzisa discriminarea impotriva celor incompetenti si, evident, totul merge "struna"; imaginati-va o lume in care nimeni nu se pricepe decat foarte aproximativ la ceea ce face. Foarte vesel :)

Probabil ca va veni si vremea aceea. Din fericire, nu vom fi total nepregatiti, pentru ca vedem zilnic mostre de incompetenta in actiune - de la functionarul de la ghiseul bancii care te tine zeci de minute pentru o tranzactie pentru ca habar nu are cum se proceseaza, pana la avalansa de "experti" si "analisti" in te-miri-ce care isi plimba agramatismele pe sticla televizorului. De la doctorul care nu stie sa puna un diagnostic, pana la pipita care ne reprezinta la Bruxelles.

O astfel de mostra este si asaltul pedelist la presedintia Senatului, condus de strategul Urban Iulian, care marti dadea asigurari ca miercuri va fi ultima zi a lui Geoana in acel post. Desigur, meritul nu poate fi atribuit exclusiv lui Urban - ar fi nedrept! - ci in primul rand partidului care s-a aliniat disciplinat in spatele lui.

Sa vedem ce a reusit PDL pana acum cu acest demers, si ce e probabil sa obtina in continuare:

Strategul (RO)

Maine PDL si aliatii sai de conjunctura dau asaltul final la presedintia Senatului. Dupa respingerea previzibila a demersului lor la Biroul Permanent (unde PSD si PNL au majoritatea, pe baza rezultatului alegerilor parlamentare din 2008), PDL planuieste sa forteze maine supunerea la vot in plen (unde tabara lor are acum majoritatea) a revocarii presedintelui Senatului. Intr-o postare anterioara am explicat pe larg de ce acest episod mi se pare extrem de important.

Este aproape sigur ca maine vom avea scene de circ la Senat, daca PDL isi pune planul in aplicare. Se vorbeste chiar de posibila evacuare a lui Geoana de la prezidiu cu ajutorul chestorilor.

Iar PDL pare sigur de victorie:
"Mâine va fi ultima zi a lui Mircea Geoană în calitate de preşedinte al Senatului", a explicat pentru Gândul senatorul Iulian Urban, cel care a pus la punct strategia PD-L.


Dar cine este Iulian Urban, strategul PDL?

Food for thought (RO)

Un cunoscut care a urmarit indeaproape tranzitia tarilor post-comuniste imi spunea acum cativa ani ca exista doua principale paradigme distincte ale puterii politice, nu neaparat suprapuse 100% peste diviziunea geografica: una de tip autoritar, post-sovietic; si una de tip democratic, central-european. Si mai spunea ca sunt doua criterii principale pentru a distinge daca sistemul de putere dintr-o tara este de tip autoritar:

Batalia care conteaza (RO)

Cand o cetate este asediata, aparatorii au nevoie nu doar de solidaritate si curaj, ci si de buna organizare si o strategie inteligenta. Prin definitie, fortele asediatoare sunt superioare ca numar si armament ofensiv. Aparatorii cetatii trebuie sa se apere de pe metereze, folosind in avantajul lor zidurile si transeele. Asta inseamna si ca luptele trebuie alese inteligent: a se aventura in afara zidurilor pentru a apara o casa izolata si vulnerabila este fara speranta; dar cand atacatorii izbesc in poarta cetatii, toate fortele trebuie concentrate pentru a-i respinge.

Nu altfel stau lucrurile cu ordinea democratica din Romania, in aceste zile. Ea este atacata din mai multe directii, de tabara asediatoare a presedintelui Basescu si a PDL. Inlauntrul zidurilor se afla partidele democratice, PNL si PSD, care la un moment dat au avut majoritatea, dar acum sunt in inferioritate. Unele batalii sunt dinainte pierdute, dar altele sunt vitale pentru salvarea cetatii - si inca mai pot fi castigate.

Pentru Marius Oprea am respect, admiratie si simpatie. A facut o treaba excelenta in dezgroparea trecutului recent al Romaniei si in investigarea concreta a crimelor Securitatii. Demiterea lui politica de catre PDL de la sefia Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului în România (IICCR) nu poate fi calificata decat ca inca o porcarie a puterii actuale. Mobilizarea unei parti a societatii civile in sprijinul lui a fost, previzibil, ignorata de cei care tin acum painea si cutitul. Gradul de toleranta pentru prezenta in structurile statului a unor personalitati neinregimentate politic in PDL (sau satelitii sai) tinde spre zero. 
Totusi, realist vorbind, apararea lui Marius Oprea a fost o batalie dinainte pierduta. Pozitia sa in fruntea IICCR (acum comasat cu un alt institut intr-o entitate numita Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc - IICCMER) era o casa aflata in afara zidurilor cetatii, expusa invadatorilor, fara transee in jurul sau, greu de aparat. Pentru cei neatenti la detalii si nuante, schimbarea lui Oprea a putut parea doar o alta schimbare politica a cuiva numit politic - nimic anormal sau revoltator.

Lucrurile stau invers in privinta atacului declansat de PDL la presedintia Senatului.

Pe astia ii avem... (RO)

...si cu ei va trebui sa defilam.

Nu m-a pasionat rezultatul competitiei pentru presedintia PSD si nici pentru cea a PNL. Punctul meu de vedere este legat de interesul prezervarii ordinii democratice in Romania, in fata asaltului politic al PDL. Din aceasta perspectiva, ma intereseaza ca aceste doua partide de opozitie sa reuseasca sa reziste si sa apere institutiile democratice in fata enormei presiuni a noului partid-stat.

Consolidarea lor - pentru ca, la randul lor, sa poata apara ce se mai poate apara in fata coroziunii basescianismului - este ceea ce conteaza cu adevarat in momentul de fata. Reformarea interna a celor doua partide a devenit acum o chestiune secundara: este buna daca le intareste pentru lupta pe care o au de dus in perioada imediat urmatoare; restul este in cel mai bun caz naivitate, in cel mai rau diversiune. Ambele partide se afla sub presiunea PDL. Nu mi-a placut cum a castigat Antonescu lupta din PNL, dar daca asta reduce riscurile de rupere a partidului, fie si asa. Vom mai avea multe ocazii sa discutam despre democratia interna din PNL, acum urgentele sunt altele: apararea parlamentului ca institutie de baza a democratiei reprezentative; rezistenta fata de politizarea in profunzime a administratiei; impiedicarea jafului resurselor publice; prezervarea cadrului constitutional.

Opriti reforma statului, vreau sa cobor! (RO)

Pe 13 octombrie 1981, intr-o sedinta a Adunarii Nationale (camera inferioara a parlamentului) din Franta, deputatul socialist André Laignel a intrat in istorie cu urmatoarea declaratie la adresa unui deputat al opozitiei: "Vous avez juridiquement tort parce que vous êtes politiquement minoritaire". Aceasta fraza infama a ramas o referinta perena a exceselor puterii politice, un exemplu de manual al derivelor posibile atunci cand puterea, chiar aleasa democratic, se crede indreptatita sa forteze cadrul legal si institutional, structura de rezistenta a ordinii democratice, in functie de vointa atribuita (pe drept sau nu) unei majoritati.

In cursul celor douazeci de ani de tranzitie post-comunista, democratia romaneasca nu a fost scutita de astfel de excese, in care cei de la putere au facut uitate sau au fortat regulile jocului cand interesul politic a cerut-o. Orice incalcari ale cadrului democratic formal creeaza precedente care lasa urme pe termen lung; stergerea lor se poate face doar in timp, printr-o rutina a actiunii politice in interiorul regulilor - pana cand respectarea cadrului legal si institutional, cum spuneam intr-o alta postare, intra in reflexul politic, impregneaza ADN-ul politicii. Este pana la urma un proces de invatare sociala, care cere timp. Este vorba nu numai de domesticirea instinctelor de putere mostenite dintr-o perioada totalitara si asezarea lor intr-un cadru reglementat si previzibil similar celui din democratiile occidentale consolidate; ci si de procesul mai larg de civilizare al unei natiuni inteles ca un efort istoric de captare si moderare a energiilor si instinctelor primare de grup cu straturi de legi si institutii formale care sa le anuleze potentialul efect haotic si distructiv (am scris despre asta mai pe larg aici).

Dar excesele politice ale tranzitiei par mici accidente de parcurs fata de ce se intampla acum: un efort masiv, deliberat, coordonat, multi-directional si consecvent al taberei politice a presedintelui Basescu si a PDL - nu doar de a incalca regulile stabilite, ci de a inlatura sistematic orice obstacol institutional si legal, orice zagaz in calea domniei celor care au la un moment dat majoritatea. Totul, in numele democratiei si al reformei statului.

Ce vreau sa spun cu asta? Ca Basescu si PDL au intins foarte departe limitele actiunii politice - si nu timid sau pe furis, cum s-a mai facut in trecut, ci cu entuziasm mobilizator, in aplauzele galeriei. Iar aceasta diferenta de tonalitate este foarte semnificativa. Cateva exemple: