CCR si-a atins limitele, solutia trebuie sa fie politica (RO)

Decizia Curtii Constitutionale (CCR) de a amana cu mai mult de o luna verdictul privind validarea referendumului pentru demiterea presedintelui Romaniei, dincolo de motivele tehnice invocate (nevoia de verificare a listelor electorale), semnaleaza faptul ca institutiile statului nu pot fi folosite la infinit pentru rezolvarea conflictelor politice.

Clasa politica este responsabila sa creeze solutii politice pentru problemele tarii. La noi, dimpotriva, de ani de zile clasa politica nu creeaza solutii, ci creeaza ea insasi probleme, pe care apoi se asteapta sa le rezolve altii: justitia, administratia, CCR, Europa, electoratul s.a.m.d. In loc sa creeze optiuni, politicienii nostri creeaza incontinuu blocaje. In loc sa intareasca institutiile statului capabile sa arbitreze in astfel de situatii, ei le submineaza si le antreneaza in lupta lor politica.
Situatia nu dateaza din iulie 2012 - pentru reamintire, vedeti un exemplu din multele posibile aici (din mai 2010): este vorba de acelasi tip de fundatura prin griparea mecanismelor legale si institutionale de rezolvare a conflictului politic.Ce este nou de data aceasta este ca ambele tabere politice s-au dovedit la fel de incapabile de a produce solutii si la fel de dispuse sa tarasca tara, fara mila si discernamant, in rafuielile lor.

Este iluzoriu sa mai asteptam acum, dupa ani de "fragezire" politica a institutiilor statului, ca institutiile "independente" sa rezolve razboiul politic. Orice ar face ele, nici nu mai au - dupa ce au suferit asalturi politice repetate - credibilitatea si prestanta de a da solutii definitve si indiscutabile, si nici nu au garantia ca verdictele lor vor fi acceptate de ambele tabere politice. Stiu, este foarte dureros si grav ceea ce spun, dar sunt trei ani de cand - printre destui altii - atrag constant atentia asupra acestui pericol, lucrurile au ajuns deja foarte departe.

Pur si simplu, politicienii nu mai respecta institutiile statului si nu mai recunosc arbitrajul lor. Este simptomatic cum justitia e atacata permanent dintr-o parte sau alta, in functie de cazul zilei (in timp ce fiecare dintre taberele politice incearca s-o controleze), cum serviciile speciale au devenit subiect de dispute teritoriale intre fortele politice, cum CCR - departe de a fi ea insasi apolitica - este atacata si pusa sub presiune cand de USL-isti, cand de basisti  de la caz la caz.

In aceste conditii, pretentiile politicienilor ca institutiile statului sa faca curat acolo unde ei au creat o enorma mizerie sunt cel putin ipocrite. In realitate, avand exercitiul incalecarii politice a institutiilor, nici una dintre taberele politice nu este dispusa sa accepte decat deciziile care ii sunt convenabile.

De aceea, este iluzoriu sa ne asteptam la o rezolvare "tehnica" a actualei dispute. Solutia la razboiul politic nu poate fi decat tot politica. Altfel, vom continua sa vedem cum USL-istii si basistii se ameninta reciproc cu puscaria si merg pana in panzele albe intr-un razboi total, pe viata si pe moarte, in care eventualele decizii nefavorabile ale institutiilor statului sunt vazute doar ca obstacole care trebuie depasite.

Amanarea verdictului CCR asupra referendumului ar trebui, de aceea, vazuta ca o oportunitate, poate ultima, oferita politicienilor de a gasi o solutie politica pentru iesirea din criza actuala. Orice va decide CCR pe 12 septembrie, este de asteptat ca una sau alta dintre tabere sa conteste, rezultatul fiind o si mai accentuata decredibilizare a democratiei in Romania, a capacitatii acestei tari de a se autoguverna. Ragazul de sase saptamani ar trebui folosit nu doar pentru verificarea listelor electorale de catre institutiile publice abilitate, ci si pentru pregatirea unor solutii politice in diferitele scenarii posibile dupa 12 septembrie; altfel, vom ajunge de unde am plecat si oricine ramane la putere va avea o grava problema de credibilitate si legitimitate.

Pentru ca o solutie politica sa fie posibila, sunt cateva conditii de baza:

Soarta Romaniei la ruleta politicienilor jucatori (RO)

Cand scriu aceste randuri, nu este clar daca pragul de participare impus de Curtea Constitutionala pentru validarea referendumului de demitere a lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei va fi atins. Speranta mea este ca pragul sa fie depasit si referendumul sa fie validat - situatia contrara ar crea enorm de multe probleme si ar putea da lovitura de gratie unei democratii deja grav ranite.
In acelasi timp, judecata rece imi spune ca rezultatul cel mai probabil, conform tendintei din ultimele ore, este o participare la vot sub 45% pana la inchiderea urnelor, atragand invalidarea referendumului si revenirea lui Basescu la Cotroceni.

Dar, indiferent de ce se va intampla, ceea ce voi scrie mai jos isi pastreaza valabilitatea.

Pozitia mea (RO)

Printre protagonistii evenimentelor din ultima vreme din politica romaneasca, care au pus pe jar tara si Europa, este foarte greu de gasit vreun personaj pozitiv.
Nici Basescu, nici Antonescu si Ponta, nici chiar institutiile "independente" care se plang de presiunile politice la care sunt supuse nu sunt usa de biserica.

Dar pentru ca avem niste alegeri de facut, a-i pune pe toti in aceeasi oala nu este suficient si nu prea ne ajuta. Chiar daca fiecare are partea lui de vina, judecata si raspunsul trebuie sa fie individualizate.

Ce au facut USL-istii in ultimele saptamani este o barbarie. Trec peste neagra prostie - la care m-am mai referit - de a le sufla din nou in panze basistilor, tocmai cand acestia trageau sa moara politic. Trec peste inconstienta de a-si pune in cap Europa si mai toti aliatii nostri occidentali, prin manevre politice de subtilitatea unui rinocer aterizat pe o scena de opera (si cu o strategie de comunicare de calitatea unui grohait derutat). Trec peste ofensa grobiana si total inutila la adresa multor oameni de buna credinta, care si-au vazut insultata (cel putin) inteligenta cu un discurs politic puternic reminiscent al fesenismului primitiv de la inceputul anilor 1990.
Ramane faptul indiscutabil - si profund nelinistitor pentru mine - ca noua putere USL-ista s-a dovedit la fel de dispusa ca predecesorii ei basisti, ba chiar pe alocuri mai abitir, sa forteze limitele regulilor, cutumelor si practicii democratice in focul razboiului politic. Abia ce ma bucuram ca a fost tras pe linie moarta marele vandal politic al ultimului deceniu, ca i-au si aparut continuatorii, din cealalta parte a spectrului politic.
Ca unul care scrie de aproape trei ani impotriva abuzurilor basiste, cred ca sunt indreptatit sa spun ca increderea mea in USL ca solutie pentru Romania este acum la cota zero.


Pe de alta parte, ca sa-mi treaca prin cap ideea de a-l sustine pe Basescu in acest moment - sper, de final - al carierei lui politice, ar trebui sa mi se extirpe toata memoria recenta.

Presedintele suspendat, care zice acum ca se lupta nu pentru a-si apara scaunul, ci pentru a salva statul de drept, care se proclama campion al constitutionalismului, erou al respectarii procedurilor, protector al justitiei si al institutiilor independente, este acelasi care a calcat in picioare cu brutalitate cam toate regulile si institutiile in ultimii ani, dand efectiv inapoi ceasul constructiei democratice in Romania.

El este cel care, in 2009, impotriva spiritului Constitutiei si batjocorind democratia, a impiedicat o majoritate parlamentara legitima sa vina la guvernare si a impus un guvern nelegitim, pe care l-a tinut la putere pana in panzele albe. El este cel care a girat falsificarea configuratiei politice a Parlamentului, rezultata din alegeri, pentru a-si pastra propriul partid la putere. El este cel care a sters pe jos cu Parlamentul si care si-a subordonat guvernul pana la niveluri grotesti care se mai vad, in partea noastra de lume, doar in unele state post-sovietice. El este cel care a si-a contruit puterea personala cu sprijinul serviciilor secrete, care a atacat constant institutiile statului care nu-i erau subordonate (intre care justitia, si nu doar o data), care a transformat anti-coruptia in arma politica si instrument de putere, care a catalogat Curtea Constitutionala drept "o institutie penibila" (inainte de a o decora, recent). Guvernul sustinut de el a dat ordonante anticonstitutionale in serie, oamenii lui au trecut peste orice reguli pentru a-si impune dominatia politica la CCR, ba au furat chiar si votul in Parlament (cel putin la Legea pensiilor, in 2010). Oameni ca Blejnar, Udrea, Videanu si multi altii de genul asta au prosperat la varful puterii in timpul regimului basist. Basescu este cel care a adus Romania periculos de aproape de limita neguvernabilitatii si a haosului social. Regimul basist este cel care are pe constiinta vieti pierdute prin politici antisociale scelerate (pretinse de dreapta).

Pentru aceste motive, si pentru multe altele consemnate in detaliu pe acest blog din octombrie 2009 incoace, la referendumul din 29 iulie voi vota fara nici o ezitare pentru demiterea lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei. 

Noii vandali (RO)

Ce se intampla in aceste zile la USL seamana cu lucrarea unui virus misterios al nebuniei colective.

Incoltiti si hartuiti de Basescu (da, cu metode securistice - dar trebuia sa se astepte la asta si sa fie pregatiti!), Ponta si ai lui si-au pierdut cumpatul si au intrat in jocul adversarului.

Reactioneaza isteric si distructiv, creand enorme pagube colaterale. Infuriati de Basescu si incapabili sa-i raspunda direct, isi varsa furia asupra unor institutii (Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului - nemaivorbind de TVR, ICR, CNATDCU, sau de persistenta in magaria schimbarii radicale a sistemului de vot chiar inainte de alegeri). USL seamana cu un boxer turbat care, lovind mai mult pe langa adversar, a invinetit ochii multor spectatori.

Principala victima colaterala a acestei intunecari a mintii este democratia romaneasca. Deja siluita de basisti de trei ani incoace de abia-si mai tragea rasuflarea, ordinea democratica este din nou calcata violent in picioare, in razboiul politic. PDL crease deja precedente nefaste, care se pot sterge doar in decenii de practica democratica riguroasa; acum, USL escaladeaza nivelul abuzului politic si da lovitura de gratie oricarei iluzii de civilizatie democratica pe Dambovita.

Se putea altfel?
Desigur, cu putina inteligenta.

N-au inteles nimic... (RO)

Se inmultesc semnele ca a noastra clasa politica n-a inteles nimic din istoria recenta - sau a inteles pe dos.

Puterea basista s-a prabusit nu pentru ca a luat masuri nepopulare de reforma, cum continua sa se iluzioneze portocaliii, construindu-si o istorie eroica fara nici o legatura cu realitatea. Dar nici pentru ca romanii ar fi aderat la linia politica USL-ista (care o fi aceea?) si si-ar fi dorit sa schimbe un partid-stat cu altele doua, sau pentru ca cetatenii si-ar dori in primul rand revansa unei tabere politice asupra celeilalte, cum pare a crede noua putere.

In realitate, oamenii s-au ingretosat de lacomia si aroganta basistilor si - mai ales - s-au speriat de lipsa de scrupule a acestora in a-si subordona politic statul si intregul spatiu public, calcand in picioare principiile democratiei si instaurand un sistem de putere care se dorea inexpugnabil. Reflexul electoratului a fost unul de aparare in fata pradatorilor basisti, si de salvare a ordinii democratice in ceasul al 12-lea.

Din pacate, imi devine din ce in ce mai clar - cel mai recent exemplu, aici, dar vorbim de o lista din ce in ce mai lunga - ca USL nu face decat sa continue, in oglinda, abuzurile politice ale fostei guvernari, dovedind o graba mult mai mare in a-si impune clientela in posturi publice si in a prelua politic controlul institutiilor decat in a revigora spatiul democratic, asa cum promisese.

Singura concluzie posibila este ca Romania nu se poate baza pe constiinta sau bunul simt al clasei sale politice, pe atasamentul ei cat de firav la regulile jocului democratic. Tendinta de a acapara puterea totala si de a abuza de ea cu orice ocazie pare a fi gravata in ADN-ul actualei clase politice.

In calitate de cetatean, mi se pare cu totul insuficient sa aleg doar care dintre haitele flamande de lupi sa ajunga in fruntea bucatelor.

Ce cred despre... (RO)

1. Condamnarea definitiva a lui Adrian Nastase la inchisoare cu executare

Ma bucura vestea si rezonez in mare masura cu ce a scris Vlad Mixich pe aceasta tema, desi nu suntem tocmai colegi de generatie. Cred insa ca este doar un inceput: daca Nastase ramane singurul condamnat dintre politicienii de varf, nu avem un progres real.

Despre pesedistii care il jelesc pe Nastase (vezi aici, aici, aici), pot sa spun ca nu ma impresioneaza; mi s-ar parea decent ca, in perioada urmatoare, in calitate de politicieni ai puterii, sa se abtina de la comentarii ce ar putea fi interpretate ca imixtiuni in domeniul Justitiei. In ce ma priveste, am o amintire inca vie a vietii in Romania sub Nastase si - desi nu-mi sta in fire sa ma bucur de raul altuia - cred ca decizia de astazi a curtii este un inceput de dreptate. Sigur, dupa ce justitia din Romania s-a pronuntat definitiv, Nastase este liber sa-si apere cauza mai departe la instantele europene.


2. Cazul ICR / Patapievici si prostia politicienilor 

Cum am mai scris, d-l Patapievici a facut politica basista, nesocotind datoria de impartialitate si de rezerva politica a unui slujbas al statului. De altfel, Patapievici continua sa faca politica si acum, prin felul in care conduce polemica cu guvernul. Ca sa fie mai clar ce vreau sa spun, comparati cu atitudinea - intr-o situatie oarecum asemanatoare, desi mult mai serioasa - lui Raed Arafat cand a fost atacat de presedintele Basescu: a refuzat sa se angajeze in controverse politice, a demisionat, a refuzat instrumentalizarea politica a gestului sau de rezistenta, nu a incercat sa-si construiasca o platforma politica speculand simpatia populara. Prin contrast, Patapievici si-a inceput apararea cu un atac la primul ministru.

Pe de alta parte, felul in care puterea USL a gestionat situatia a fost sinistru. Pe langa aspectul grav al emiterii unei ordonante de urgenta cu privire la ICR, ocolind procedura democratica normala, am fost stupefiat de unele declaratii din zona puterii. Nu stiu cat simt al umorului are Victor Ponta, dar glumita lui de la Viena ("de ce e nelinistit Patapievici, ca nu vreau sa-l schimb?") imi aminteste, extrem de nelinistitor, de agresivitatea aroganta a lui Adrian Nastase, pe vremea cand avea Romania la picioare. Iar declaratia purtatorului de cuvant PNL-ist despre cei care protesteaza impotriva ordonantei mi-a adus aminte foarte neplacut de Ion Iliescu in 1990, pentru care cei din Piata Universitatii erau platiti de forte obscure ale opozitiei. Este de-a dreptul penibil - ca purtator de cuvant al puterii in Romania anului 2012 - sa raspunzi in acest fel, cu atac la persoana preopinentilor, in loc sa te limitezi la argumente; in plus, nu toti cei care protesteaza pot fi catalogati cu usurinta drept basisti: de pilda, Tolontan sau Romania Curata au luat pozitii clare in trecutul recent si impotriva abuzurilor politice ale portocaliilor.

Cred ca, din prostie si aroganta, puterea actuala si-a creat singura o problema care ar putea deveni semnificativa. Mai cred ca o eventuala victorie a protestatarilor - de exemplu prin retragerea ordonantei de urgenta si initierea unei dezbateri publice asupra rolului ICR - ar fi un lucru bun pentru democratia romaneasca si o lectie utila pentru putere ca nu orice este permis si ca respectarea procedurilor este cel putin la fel de importanta ca rezultatul urmarit.


3. Scandalul plagiatului lui Ponta

Parerea mea merge in sensul celei exprimate de Moshe & Mordechai. Daca Ponta este suspect ca ar fi trisat cu lucrarea de doctorat, este normal sa i se ceara explicatii. Daca este vinovat, cred ca ar fi de bun simt sa se retraga de la sefia guvernului - e vorba aici de prestigiul si imaginea tarii pe care o reprezinta ca premier.
Ipoteza ca majoritatea doctoratelor din Romania ar fi bazate pe fals merita o investigatie serioasa in perioada urmatoare. In orice caz, asta nu-l scuza pe Ponta.
Pe de alta parte, daca - asa cum se afirma destul de credibil din multe surse - Basescu si serviciile secrete se afla la originea scandalului, cred ca ar fi un argument serios pentru accelerarea suspendarii presedintelui. Cum am mai scris pe blog, cred ca suspendarea lui Basescu din functie este un gest necesar de igiena democratica si exista deja suficiente motive pentru un astfel de demers; daca, in plus, Basescu se dovedeste a fi in continuare un factor de subminare a ordinii democratice prin folosirea institutiilor statului in interes politic, suspendarea devine o urgenta.


4. Demisia ministrului Culturii, Mircea Diaconu, dupa decizia nefavorabila lui de la ICCJ

Am simpatie si respect pentru Mircea Diaconu, dar este esential ce spune Alina Mungiu-Pippidi: "suntem in Europa, legea se aplica". As adauga ca legea se aplica inclusiv - sau mai ales - cand nu ne convine. Consider ca Diaconu a luat decizia corecta atat in privinta demisiei, cat si in privinta ramanerii in politica alaturi de PNL. Poate ar trebui sa se intrebe cum a ajuns in aceasta situatie umilitoare si daca n-ar fi putut sa o evite.

Patapievici (RO)

L-am admirat pe Horia-Roman Patapievici. Cartile lui, luarile de pozitie politice, prestatia culturala mi-au influentat tineretea. Imi amintesc foarte bine prezenta lui la Seratele muzicale ale lui Iosif Sava de la inceputul anilor 1990, sau cum, in revista "22", a facut o radiografie exacta si neiertatoare a naturii regimului Iliescu - un adevarat manifest al societatii civile si al opozitiei de atunci.

Momentul de astazi este trist.
Dar nu mai trist, din pacate, decat unele episoade din trecutul recent, cum ar fi acesta (interviul original, in spaniola, aici).

O magarie a noii puteri (RO)

UPDATE: Salut reactia prompta si exemplara a lui Lilick. Sper sa ne strangem mai multi.
------------
M-am abtinut sa-mi dau cu parerea in scandalurile legate de unele nominalizari de ministri din noul guvern - pentru ca nu aveam informatii complete si, oricum, erau destui ochi pe Ponta. Mi-am zis ca e cazul sa astept primele masuri concrete ale noii puteri.

Dar votarea in Senat a asa-zisului "uninominal pur" pentru alegerile parlamentare si luarea de pozitie explicita a lui Ponta in favoarea acestei batjocuri antidemocratice ma revolta. Argumentele pe care le foloseste sunt nu doar false, ci de-a dreptul perfide.

Pentru cine nu stie, societatea civila si blogosfera se lupta de multa vreme pentru corectitudinea alegerilor si impotriva schimbarii abuzive, inainte de scrutin, a sistemului electoral, cu scopul avantajarii taberei aflate la putere (vedeti, de exemplu, aici, aici sau aici). Indiferent ce partid sau candidat sustineti, sistemul votat in Senat va ia din mana poate singura parghie democratica pe care o aveti de a influenta puterea - votul odata la patru ani. Ca tara cu democratie periculos subrezita, ne furam singuri caciula acceptand asa ceva. Cu sistemul votat in Senat, este foarte posibil ca o tabara politica, aflata pe val la un moment dat, sa obtina o majoritate zdrobitoare in parlament (de exemplu, 90% dintre mandate cu 45-55% din voturi, cum are USL acum); opozitia poate fi maturata, iar infiintarea de noi partide care sa poata intra in parlament ar deveni practic imposibila.

Faptul ca basistii au fost primii care au imaginat aceasta aberatie, pe vremea cand li se parea ca este o metoda de a se mentine la putere, si ca acum sunt batuti cu propriile arme (cu un astfel de sistem si cu scorul actual din sondaje, PDL risca serios sa nu mai intre in parlament) nu este catusi de putin o scuza, dimpotriva. Mai devreme decat ma asteptam, se intampla lucrul de care ma temeam:

Schimbarea de putere (RO)

Cateva ganduri in contextul schimbarii de putere de la Bucuresti:

Leaving Romania (EN)

Just a few days ago, the OECD published the 2012 edition of its Economic Survey of the European Union. Overall interesting reading: though the European Commission was consulted and could comment on the draft version, this represents a welcome outside view of EU's current situation and challenges (as is known, Brussels has a tendency to be inward-looking and to see itself as the centre of the universe; thus, it is always good when different pertinent perspectives make their way).

One particular finding has drawn my attention, one that situates Romania as a striking outlier: emigration to the old EU members after accession. While there has been lots of converging evidence about the massive migration out of Romania in recent years - including the recent census in the country, and anecdotes about the massive presence of Romanians across Western Europe -, it is striking to see how it compares with other new members of the EU in this regard.

As per the chart above, the rate of emigration post-EU accession is more than double from Romania compared to any other country that joined the Union in 2004-2007. Compared to Poland, the other populous country among new EU members, Romania's emigration rate is four times higher, which considering that Romania's population if about half that of Poland, means that - notwithstanding the legend of the omnipresent Polish plumber - roughly twice as many Romanians as Poles have emigrated to Western Europe.

Rezolvarea problemei banilor (RO)

Pentru a evita demiterea in bloc, conducerea PDL in frunte cu Emil Boc a lansat oferta de pace: rezolvarea problemei banilor si implicarea garzii vechi in campania electorala.

(sursa)

O stire care, de regula, trece neobservata in Romania: ca sa-si rezolve niste probleme interne de partid si ca sa-si incarce pusculita mitei electorale in perspectiva apropiatelor alegeri, partidul de la putere baga adanc mana in banii nostri. Ce-i drept, o parte dintre acesti bani - destul de mica, totusi, dupa ce-si vor fi facut plinul firmele de partid punand inca cateva randuri de borduri triple,  sau cosuri de gunoi la 400 euro bucata - se va intoarce la unii dintre romani sub forma pungilor de zahar, sticlelor de ulei, sarmalutelor, mititeilor si altor pomeni electorale, in schimbul votului pentru actuala putere.

De partea cealalta, opozitia, infranta la ultimele alegeri pentru ca "sistemul lor [al puterii] de furt al alegerilor a functionat mai bine [decat al nostru]" (Victor Ponta dixit), va face si ea ce poate - desigur mult mai putin, pentru ca are acces la o felie seminficativ mai mica a resurselor publice; chiar si asa, inca are balta peste! (vezi de exemplu aici).

Risipa si deturnarea banilor publici de catre cei alesi sa-i gospodareasca nu este ceva nou in Romania. Dar jaful din anii electorali este un fenomen aparte, care merge din record in record. Doar situatia tulbure din PDL si un gest - nu stiu cat de sincer sau cat de calculat - al premierului din urma cu cateva zile au facut sa razbata in spatiul public ecouri ale felului discretionar in care politicienii arunca cu banii nostri.

Puterea portocalie ne-a impuiat capul, de ceva vreme, cu necesitatea stringenta de a tine cheltuielile publice sub control, de a limita deficitul bugetar, de a 'strange cureaua'. S-au inchis scoli si spitale, au fost lasati oameni pe drumuri, altii au murit cu zile. Insa cu cat se apropie alegerile, cu atat mai usor se gasesc bani - ce miracol!

Poate ca mai eficient decat orice limitare prin Constitutie a deficitului bugetar ar fi sa gasim o modalitate de a tine putin mai departe de punga publica mainile lacome ale politicienilor in anii electorali.

Un risc pe care nu ni-l putem permite (RO)

Dupa ce s-a transformat - in numele revitalizarii mineritului - in campionul lobby-ului pentru exploatarea cu cianuri a aurului de la Rosia Montana, presedintele Basescu si-a mai gasit o cauza pe care sa o sustina, in calitatea sa auto-atribuita de "sef al statului"*: exploatarea gazelor de sist. Desigur, in numele unui alt scop nobil - independenta energetica a Romaniei.

Aruncand aluzii la posibile interese oculte care ar vrea sa tina tara noastra dependenta de Rusia, opunandu-se extragerii gazelor de sist care ne-ar asigura independenta energetica, Basescu pregateste terenul pentru a putea acuza de tradare pe oricine s-ar opune planurilor sale.
N-ar fi prima data.

Ca si in alte situatii, presedintele-jucator vrea de fapt sa joace in afara regulilor, negand celeilalte parti dreptul legitim la opozitie.
De aceea, reproduc filmul de mai jos - referitor la tehnologia utilizata la explorarea gazelor de sist si la efectele ei asupra vietii pe pamant - partial pentru a ajuta dupa puterile mele la restabilirea unui echilibru al informatiei, conform principiului audiatur et altera pars. Cred ca toti romanii ar trebui sa-l vada (subtitrarea in romaneste este disponibila apasand butonul "CC" din fereastra video) - si mai ales cei care se vor afla intr-un fel sau altul pe circuitul formal al deciziilor pe care Basescu le anunta in stilul caracteristic (dupa ce a batut deja palma).

Cred insa ca implicatiile filmului, in contextul afacerilor Rosia Montana si Chevron / gaze de sist din Romania de azi, sunt inca si mai sumbre si trec de nivelul lui Basescu, oricat de sef de stat si supraom s-ar putea el crede in momentele lui euforice.

Cum a aparut subiectul Schengen pe agenda Consiliului European din 1-2 martie? (RO)

In aceasta postare nu voi reveni asupra istoriei cu mini-santajul asupra Serbiei si aliatilor europeni, despre care am scris in postarea precedenta. Imi mentin parerea si cred ca in general nu este bine in politica externa sa-ti iei prin surprindere aliatii. Poate voi reveni altadata asupra implicatiilor ultimelor zile in ce priveste profilul european al Romaniei.

As vrea totusi sa clarific un aspect foarte concret, factual, care vad ca este in mod persistent denaturat in presa: a contribuit amenintarea Romaniei cu blocarea acordarii statutului de tara candidata la UE Serbiei la introducerea subiectului Schengen pe ordinea de zi a Consiliului?

Pe mai multe canale s-a lansat teza ca, "incordandu-si muschii" in dosarul sarbesc, Romania ar fi obtinut readucerea in discutie a subiectului aderarii ei si a Bulgariei la Schengen.

Din cate imi pot da seama, teoria a fost lansata pe hotnews.ro, care a vorbit prima data de aparitia "surprinzatoare" a chestiunii Schengen pe agenda Consiliului, facand referire la o scrisoare de invitatie emisa miercuri 29 februarie catre presa de biroul Presedintelui Consiliului European. Mai mult, in articolul hotnews se sugereaza o legatura directa cu pozitia Romaniei din ziua precedenta fata de Serbia.

Teoria aceasta, cum ca Romania ar fi obtinut introducerea pe agenda a problemei Schengen pe ultima suta de metri datorita atitudinii fata de Serbia a fost ulterior propagata pe numeroase canale de presa - mai ales dintre cele apropiate puterii portocalii, dar nu numai. Pana si astazi Ziarul Financiar, enumerand presupusele rezultate ale pozitiei adoptate de Bucuresti, scrie ca "in al doilea rând, a fost readus în discuţie subiectul Schengen care nu era pe agenda summit-ului".

Care este adevarul?

Feriti raza de actiune: Basescu iar face politica externa (RO)

Felul in care Romania a obstructionat pe neasteptate acordarea statutului de tara candidata la Uniunea Europeana pentru Serbia este inca un simptom al izolarii internationale crescande la care ne supune regimul basist. Cat de deplasata (chiar cu totul "din alt film") a fost supralicitarea neasteptata a diplomatiei romanesti (actionand la ordinele directe ale lui Basescu) puteti vedea aici. Ce efecte ar putea sa aiba in chestiunea stricta a minoritatii romane/vlahe din Serbia, vedeti aici; trebuie sa fii cu totul paralel cu realitatea - sau neinteresat in a rezolva cu adevarat problema - pentru a crede ca presedintele Tadic, aflat in dificultate inainte de alegerile din Serbia, poate ceda la astfel de presiuni venite in ceasul al 12-lea, dupa ce si-a asumat deja costurile politice ale concesiilor facute in privinta Kosovo (si pentru care acordarea statutului de stat candidat se dorea o compensatie).

In timp ce scriu aceste lucruri, diplomatiile romana si sarba cauta probabil fiecare o solutie de salvare a situatiei, fara a parea ca tara lor face un pas inapoi. Situatia este extrem de neplacuta pentru ambele parti, dar Serbia are sustinerea si simpatia a 26 de tari membre UE, in timp ce Romania s-a auto-izolat (din nou!).

Desigur, puterea de la Bucuresti si presa apropiata ei fac tot ce se poate pentru a prezenta aceasta noua ridicare a poalelor in cap drept o mare victorie - de exemplu, pretinzand ca santajul de ieri al Romaniei a readus in discutie chestiunea intrarii in zona Schengen. Titlul hotnews.ro, care sugereaza aparitia "surpriza" a subiectului Schengen (de fapt, al opozitiei singulare a Olandei la aderarea Romaniei si Bulgariei) pe agenda summit-ului UE de maine ca rezultat indirect al "aratarii pisicii" prin blocarea Serbiei, este contrazis chiar in continutul articolului, unde se recunoaste ca rediscutarea problemei la summit-ul din martie 2012 a fost deja stabilita in concluziile Consiliului din decembrie 2011 (vedeti si punctul 15 de aici). Dar ce mai conteaza? Pentru cei mai putin atenti la detalii, Basescu poate poza inca o data drept barbat viril si campion al demnitatii nationale.

Daca Romania avea o pozitie externa de oarecare influenta si o politica externa consistenta, nu ar fi ajuns in situatia sa surprinda neplacut pe toata lumea cu un subiect care, desi important pentru noi, este perceput ca fiind cu totul meschin si inoportun la scara istorica a lucrurilor. Ar fi facut din chestiunea vlaha un subiect in discutiile dintre UE si Serbia privind acordarea statutului de candidat cu mult timp in urma, ar fi explicat cu rabdare si pe indelete partenerilor europeni legitimitatea preocuparilor Bucurestiului.

Ce se intampla, de fapt, este ca avem o politica externa dominata de umorile schimbatoare ale lui Basescu, iar acest episod nu este decat ultimul dintr-o lunga serie, care a facut din Romania o tara marginala in Europa.

Scurte precizari:

Guvern non-politic, nu anticipate! (RO)

UPDATE (7/02): Mintea romanului de pe urma... Ponta ar vrea acum guvern non-politic, de tehnocrati, dupa ce ieri a insistat (impreuna cu PNL si PC) pentru alegeri anticipate cat mai curand. Sper sa mai aiba ocazia sa discute asta - de exemplu, daca echipa lui Ungureanu este respinsa de Parlament - dar nu sunt mari sanse.

Ceea ce ar fi trebuit sa se intample inca din toamna lui 2009 - demisia unui guvern nelegitim - se intampla, in sfarsit, acum. Iesirea oamenilor in strada a avut pana la urma efect, un efect in cascada, care a schimbat radical datele problemei, antrenand o serie de concesii disperate ale puterii - retragerea legii Sanatatii si reinstalarea lui Raed Arafat la minister, demiterea lui Baconschi, suspendarea taxei de poluare s.a.m.d. Situatia a devenit si mai greu de sustinut dupa ce decizia Curtii Constitutionale impotriva comasarii alegerilor a marcat inca un precedent in seria deciziilor neconstitutionale impuse de guvernul Boc prin angajarea raspunderii.

Am inceput acest blog cu peste doi ani in urma, in timpul crizei politice din 2009, pentru ca am simtit un pericol iminent la adresa ordinii democratice din Romania. Evenimentele care au urmat mi-au confirmat, din pacate, temerile. Sub lozinca reformarii statului, presedintele Basescu a fortat mentinerea unui guvern nedemocratic, impotriva majoritatii politice din Parlament. Ulterior, puterea portocalie a subminat sistematic institutiile democratice, incepand chiar cu Parlamentul (lucru despre care am scris pe larg). Din pacate, opozitia nu a vrut sau nu a putut sa apere integritatea institutiilor, principiilor si regulilor democratiei, parand de cele mai multe ori mai preocupata de scorul propriului meci politic cu puterea, decat de soarta democratiei romanesti.

Plecarea acestui guvernul nelegitim creeaza in ceasul al 12-lea o deschidere intr-o situatie de fundatura adanca, in care Basescu si ai lui adusesera politica romaneasca. Dar totul depinde de cum va fi folosita aceasta fragila deschidere.

Parerea mea este ca, in acest moment, telul opozitiei trebuie sa fie instaurarea unui guvern interimar - preferabil non-politic - de consens cat mai larg, care sa gestioneze afacerile curente si sa organizeze alegeri corecte. In felul acesta, s-ar putea restabili cat de cat credibilitatea procesului democratic (dupa ce, la un moment dat, corectitudinea viitoarelor alegeri a fost in mare pericol - vezi de exemplu comentariul Alinei Mungiu-Pippidi pe aceasta tema) si s-ar putea porni pe drumul lung al recladirii institutiilor democratiei in Romania.

Graba de a avea alegeri anticipate (vezi reactia la cald a lui Victor Ponta) cred ca tine mai mult de interesul politic al opozitiei de a capitaliza cat mai rapid actualul avantaj din sondaje, decat de bunul mers al tarii. Alegeri urmeaza sa aiba loc oricum in toamna, iar intre timp avem si alegeri locale. Mai importanta decat rapiditatea alegerilor acum este corectitudinea si credibilitatea lor - pur si simplu, Romania nu isi mai permite inca in rand de alegeri cu rezultate contestate sau contestabile. Este urgent nu sa-l instalam pe Ponta la Palatul Victoria, ci sa restauram ordinea democratica.