Starea democratiei romanesti (RO)

Principalul motiv care m-a determinat sa incep acest blog, cu ceva mai mult de un an in urma, a fost perceptia privind deteriorarea accentuata a cadrului democratic din Romania, in conditiile unui razboi politic care a depasit limitele statului de drept. Acest asalt politic asupra institutiilor de baza ale democratiei s-a desfasurat sub pretextul reformei si am scris pe larg despre aceasta impostura si despre pericolul erodarii ordinii democratice din tara noastra (de exemplu aici, aici, aici, aici, aici, si aici).

In ultimul timp, deriva anti-democratica a Romaniei a devenit tot mai vizibila si din afara tarii.

Cel mai recent exemplu este raportul privind Indicele de Democratie (Democracy Index 2010) publicat de The Economist Intelligence Unit. In el, tarile lumii sunt clasificate in patru categorii (democratii depline, democratii viciate, regimuri hibride si regimuri autoritare) in functie de calitatea democratiei, masurata prin 60 de indicatori legati de procesul electoral si pluralismul politic, drepturile cetatenesti, functionarea guvernului, participarea politica si cultura politica.

Constatarile raportului sunt destul de triste pentru intreaga regiune a Europei de Est, care a inregistrat in medie cel mai semnificativ declin al indicelui de democratie intre 2008 si 2010.
Dar, chiar si pe acest fond negativ, Romania iese in evidenta.

Lauda-ma, gura! (RO)

Desi nu duce lipsa de aplaudaci (vezi aici, aici, aici), Elena Udrea simte nevoia sa se mai laude si singura. Evident, tot pe banii nostri.

Nu este nimic rau in principiu daca ministerele publica rapoarte de activitate, pentru ca cetatenii sa poata judeca performanta guvernului. Dar aici avem de-a face cu altceva.

Day of reckoning (V) (RO)

CTP in luna iunie: "Toţi cei care vor vota pentru aplicarea acestei măsuri, trebuie să fie conştienţi de acest lucru. În numeroase familii care au bugetari şi pensionari, nişte oameni vor muri. Mii, zecii de mii vor muri. Nu vor avea alimente, bani de încălzire, bani de medicamente. Nu înţeleg cum un politician poate să-şi asume condamnarea la moarte a unor oameni ca pe nişte trădători. Asta îşi asumă acum cei de la Putere."

Exagerare?
Nu.

Mintindu-ne frumos (RO)

Cand se intampla o data, este ghinion.
Cand se intampla sistematic, este neputinta.

Ne mintim singuri crezand ca Steaua a primit golul decisiv in prelungiri, si ca a fost la 3 minute de calificare.

It is happening again (II) (RO)

...and again.

Sa ma laud?

"O anumita neglijenta a spontaneitatii..." (RO)

Istoria ne ofera destule exemple de intelectuali valorosi care, odata intrati pe taramul politicii, au avut o prestatie mizerabila. Printr-o ciudata compartimentalizare a simtului moral si a capacitatii mentale, devine posibil ca un om cultivat, cu agerime de spirit si un dezvoltat simt critic in zona lui de expertiza, sa se comporte ca un imbecil in politica. Atat nazismul, cat si comunismul au avut intelectualii lor de marca.

Ca ganditor, il gasesc pe Andrei Plesu foarte interesant.

Dar interventiile lui politice din ultima vreme - ca aceasta, intr-o discutie halucinanta cu D. Tapalaga (cititi-o sau vedeti-o pe toata) - sunt tot mai greu de trecut cu vederea.

Moldova si muzica sferelor... de influenta (RO)

In aceste zile la Chisinau se scrie istorie.
Nu tocmai la modul eroic si glorios; majoritatea miscarilor au loc in spatele usilor inchise, iar ce razbate in afara lasa loc multor interpretari. Dar asta nu reduce cu nimic importanta evenimentelor.
Miza pe frontul geopolitic dintre Est si Vest este acum Republica Moldova (de ce i se intampla asta tocmai micii Moldove ar merita o discutie separata), iar infruntarea este una fara manusi, eticheta diplomatica a fost in mare parte lasata deoparte. Tensiunea istorica este aproape palpabila. Sunt vremuri interesante peste Prut.

Au fost mai intai alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie, al caror rezultat (mai multe detalii intr-o postare anterioara) pareau sa indice initial o continuare fara mari emotii a coalitiei pro-europene si ramanerea comunistilor (PCRM) in opozitie - lucru in sine foarte important in desprinderea ireversibila a Moldovei din chingile post-sovietice, dupa cum am explicat.

Pentru a intelege dinamica situatiei, este interesant sa vedem, spre comparatie, rezultatele de la alegerile anticipate din 29 iulie 2009 si de la cele din 28 noiembrie 2010:

In 2009, desi au iesit pe primul loc si au avut aproape jumatate (48) din totalul mandatelor, comunistii au pierdut puterea, pentru ca toate celelate partide parlamentare s-au aliat impotriva lor, creand Alianta pentru Integrare Europeana (AIE) din PDLM, PD, PL si AMN, cu un total de 53 de mandate in Parlament. AIE a fost capabila sa formeze o majoritate de guvernare, dar i-au lipsit 8 voturi pana la cele 61 necesare alegerii Presedintelui (conform Constitutiei Republicii Moldova, pentru alegerea Presedintelui de catre Parlament sunt necesare trei cincimi din voturi, adica 61 din cele 101) - ceea ce a dus pana la urma la dizolvarea Parlamentului si la inca un rand de alegeri anticipate.

In noiembrie 2010, desi Alianta Moldova Noastra (AMN, unul dintre partidele componente ale AIE) nu a mai trecut pragul de reprezentare parlamentara, AIE a castigat alegerile la scor mai bun decat in 2009, avand cu 6 mandate mai mult, in total 59 (i-ar lipsi deci doar doua voturi pentru alegerea Presedintelui). Rezultatul nu este surprinzator: el confirma trendul descrescator al PCRM si consolidarea treptata a orientarii pro-occidentale a Moldovei.
La o prima vedere, n-ar fi trebuit sa fie nici o problema ca AIE - care adoptase in 2009 un program de guvernare comun pentru patru ani - sa continue ca formula de guvernare, incercand eventual o solutie de compromis cu PCRM pentru alegerea Presedintelui daca nu se puteau gasi cele doua voturi lipsa; iar, in cel mai rau caz, noi alegeri anticipate peste cateva luni, care i-ar fi asigurat probabil si atingerea celor 61 de voturi in Parlament.

De aici, insa, lucrurile au inceput sa se complice, iar geopolitica sa lucreze.

It is happening again... (RO)

Scriam cu doua saptamani si ceva in urma:

Ce este inca si mai prost pentru PDL, mai stanjenitor pentru aliati (ca UDMR, inca...) si oarecum amuzant (daca n-ar fi atat de tragic si sinistru) pentru observatori ca mine si altii este ca ritul de trecere a puterii in "partid" de la suzeranul batran (Basescu) catre succesoarea desemnata va mai include, fatalmente, multe astfel de episoade. Repetitia ritualica si expunerea publica, chiar daca acopera PDL-ul de ridicol, sunt indispensabile in aceasta structura de putere pentru diseminarea mesajului de supunere de sus in jos, de la centru pana la ultimul catun unde se construieste vreo mega-sala de sport sau se fac afaceri cu bani publici. [...]  

Geniul Carpatilor reloaded (RO)

Ce mai poti spune dupa ce o guvernare - pe care ti-o asumi cu mandrie drept creatie personala - a "reusit" una dintre cele mai proaste gestionari ale crizei economice intr-o tara europeana? Dupa ce ti-ai inglodat tara in datorii de zeci de miliarde de euro, dar cu toate acestea nu ai reusit sa eviti prabusirea economica si a nivelului de trai?

Daca esti un om normal, iti torni cenusa in cap sau macar te abtii sa mai zici ceva.

Day of reckoning (IV) (RO)

Revin pentru ultima data la discutia privind impactul economic al curbelor de sacrificiu - constand in principal in reducerea cu un sfert a salariilor din sectorul public si cresterea TVA de la 19% la 24% - adoptate la mijlocul anului de guvernarea portocalie (pentru mai multe detalii, vedeti episoadele 1, 2 si 3).

Spre reamintire, mi-am exprimat parerea ca ajustarile brutale operate de guvern au aruncat economia romaneasca intr-o dubla recesiune, tocmai cand era pe punctul sa isi revina din prima. Bloggerul Cristian Banu a sustinut ca scaderile de activitate economica raportate imediat dupa adoptarea pachetului de austeritate ar fi doar un efect conjuctural, economia romaneasca urmand a reveni in scurt timp pe crestere (au fost mai multe comentarii la cele trei postari, cel mai recent aici). Am cazut de acord sa asteptam cifrele privind evolutia economica in trimestrul trei si perspectivele in perioada urmatoare.

Acum le avem, si nu arata deloc bine.

Sansa istorica pentru Moldova! (RO)

A fost mai intai euforia generata de exit poll-urile mincinoase - cu tot tacamul, inclusiv discursul victorios al premierului Filat pentru o victorie inexistenta... (apropo de asta: va surprinde ca Vasile Dancu mai are tupeu sa apara in public? pe mine nu!). A urmat panica la aparitia primelor cifre reale.


Acum, cand ceata s-a mai ridicat, se vede ca situatia dupa alegerile din Moldova este departe de a justifica euforia initiala a partidelor pro-europene (si, in mare parte, pro-romanesti).
Voi incerca insa sa arat ca ea nu este deloc catastrofala cum a parut la un moment dat, dimpotriva.
Una peste alta, deznodamantul este unul fericit; din anumite puncte de vedere, este chiar ideal.


Aritmetic, raportul de forte nu s-a schimbat semnificativ: comunistii raman principalul partid, dar insuficient pentru a controla cele 61 de voturi in parlament necesare alegerii presedintelui (conform Constitutiei moldovene, este nevoie de 60% din voturile celor 101 parlamentari). Coalitia anti-comunista, pe de alta parte, are o majoritate suficienta pentru a forma un guvern, dar totusi sub pragul de 61 pentru a decide presedintele.
In realitate, insa, lucrurile s-au schimbat semnificativ. Cu aceste alegeri, Moldova a facut un pas mare - posibil decisiv - spre iesirea din zona de influenta ruseasca si apropierea ireversibila de Occident.
(Faptul ca unii comentatori rusi acrediteaza ideea ca nu s-a schimbat nimic inseamna ca, de fapt, au cam inteles si ei ca partida s-a jucat).

PDL - ritualuri feudale (RO)

Eroarea strategica a UDMR (RO)

Alegand sa mearga pana in panzele albe cu impunerea noii Legi a Educatiei in formula unilaterala a guvernului si facand din asta o conditie a ramanerii in coalitie, ca si participand activ si tot mai lipsit de retineri la samavolniciile basescienilor impotriva statului de drept, UDMR face un joc periculos - atat pentru Romania, cat si pentru minoritatea maghiara.

Cand fu Tica... (RO)

Cei doi titani ai politicii romanesti, divizia "opozitie" - i-am numit desigur pe Ponta si Antonescu - sunt mereu in contratimp. Fie intre ei, fie cu situatia. Cand vrea Crin, nu vrea Victoras; cand ii vine pofta micului Titulescu, i se apleaca domnului cu nume de floare; cand, in fine, ar vrea amandoi, nu se mai poate...

Iar noi, desigur, ar trebui sa-i credem ca se dau de ceasul mortii sa apere statul de drept, sa darame guvernul si sa salveze tara.

BBC journalism standards (EN)

You know that British etiquette is no longer what it used to be when the BBC gets someone to comment live on the G-20 Summit (pick one):

De ce nu comentez stenograme (RO)

Pe scurt, de asta.

Si mai pe larg:

O speranta? (RO)

Cititorii acestui blog stiu ca nu ma da afara din casa optimismul cu privire la situatia politica din Romania. Tonul multor postari este sumbru, in acord cu realitatea.

Raman pesimist pe termen scurt si mediu - din punct de vedere politic, Romania este (de fapt, a fost adusa deliberat) intr-o fundatura, cu consecinte dezastruoase pana acum si care aduc pericole inca si mai mari pentru viitor.
Imi fac totusi datoria sa consemnez un fapt pozitiv - probabil prima veste buna venita anul acesta din politica romaneasca. Desigur, cu o floare nu se face primavara... dar exista o sansa, mica, sa fie inceputul unei povesti interesante, datatoare de sperante.

Vestea la care ma refer este felul in care Victor Ponta a fost fortat de parlamentarii PSD sa-si declare sustinerea pentru motiunea de cenzura anuntata de PNL.

De ce este o veste buna si ce semnificatie are? Cateva ganduri mai jos:

Din nou, OXAN (RO)

Oxford Analytica "loveste" din nou, scriind pe larg despre Romania in contextul tensiunilor sociale si al motiunii de cenzura.
Textul, publicat joi, poate fi citit in partea a doua a acestei postari.

Cateva comentarii:

1. Cu acest al treilea articol consecutiv negativ la adresa regimului Basescu (va reamintesc primul si al doilea), a devenit foarte clar ca influenta portocalie asupra OXAN, care in trecut - de exemplu in timpul razboiului lui Basescu cu Tariceanu in 2006-2008, sau al crizei politice din toamna lui 2009 - a generat niste articole de o partialitate (pro-Basescu) incredibila, a luat sfarsit. Se pare ca OXAN si-a diversificat sursele, sau sursa/sursele pe care o/le are si-a(u) schimbat orientarea. Este parte a pierderii accentuate a lustrului imaginii in strainatate pe care si-o creasera la un moment dat basescienii (pana sa le intre tara pe mana si sa arate de ce sunt capabili).

2. Din pacate, echilibrarea pozitiei nu echivaleaza si cu un salt calitativ semnificativ in analizele OXAN.

Meciul autonomiei se joaca in liga a 5-a (RO)

Cine zicea despre Laszlo Tokes ca e un ungur iredentist?
Da' de unde! Poate doar se preface, pentru ca dupa apucaturi pare de-al nostru, get-beget. Mai mult ca sigur i-ar sta mai bine in Parlamentul de la Bucuresti decat in Parlamentul European.
Detaliile sunt aici.

Doua intrebari (RO)

1. Se fac mari eforturi sa ni se induca ideea ca alegerea pe care o avem de facut este intre Basescu&Co ("portocaliii") si SOV&Co ("mogulii").
Intrebare: de ce sa nu scapam si de unii, si de altii?

2. Portocaliii cumpara voturi in Parlament pe banii nostri ca sa se poata mentine la putere.
Intrebare: nu era mai ieftin santajul cu dosarele?

Daca PSD si PNL sunt serioase... (RO)

Inteleg ca luni va fi depusa oficial motiunea de cenzura.
Daca opozitia este serioasa in intentia de a prelua puterea in acest moment si - prin aceasta - de a opri deriva tot mai accelerata a Romaniei spre haos si neguvernabilitate, sunt relevante urmatoarele recomandari:

Statul de drept, versiunea basesciana (RO)

Nu-i asa ca este interesanta tara in care premierul decide care decizii judecatoresti trebuie respectate si care nu?

Jocul dublu al PSD (RO)

PSD ar vrea si parca totusi n-ar prea vrea sa rastoarne guvernul Boc.

Pe de o parte, ne asigura ca vede schimbarea guvernului drept o prioritate, pe de alta parte introduce in textul motiunii de cenzura exact ceea ce se stie foarte bine ca PNL nu poate sustine sub nici o forma: renuntarea la cota unica de impozit pe venit.

De fapt, nu este singurul semn ca PSD trateaza motiunea de cenzura mai degraba ca pe o chestiune de partid, decat ca pe una care-i priveste pe toti romanii, sau macar opozitia parlamentara: a se vedea si felul in care momentul depunerii motiunii este stabilit explicit in functie de calendarul intern de partid al PSD.

Republica Entropica Romania (RO)

Ieri, 5 octombrie 2010, vandalii portocalii au mai facut un pas spre destructurarea ordinii legale si institutionale, fortand crearea unui nou grup parlamentar la Camera Deputatilor (detalii aici). Reactiile opozitiei, ca si ale televiziunilor tabloide considerate antibasesciene (dar care mi se par tot mai mult a fi parte a aceluiasi rau difuz si opresiv care s-a intins peste tara), au fost sub semnul tot mai obisnuitei toropeli a mintii si simturilor, genul de stare in care subiectul nu mai distinge lucrurile cu adevarat importante de zgomotul ambiant.

Momentul este totusi semnificativ si merita consemnat, pentru ca aduce Romania inca si mai aproape de abisul anomiei, al lipsei de structura, al entropiei si tribalismului.

Un exemplu (RO)

Am mai scris despre frauda morala a asa-zisilor "intelectuali portocalii", care si-au abandonat spiritul independent si critic definitoriu al clasei intelectuale si s-au angajat ca palmasi politici, pretinzand insa sa fie in continuare recunoscuti ca intelectuali, sau, oricum, ceva mai mult decat simpli activisti de partid. In anumite situatii, ca aceea recenta a lui Sever Voinescu, aceasta frauda morala s-a extins cu dezinvoltura pe domeniul faptei penale comise in vazul unei tari intregi. Ceea ce nu impiedica astfel de indivizi sa se erijeze in aparatori ai tarii de jefuitori; o "performanta" stupefianta sustinuta de armatura indestructibila a tupeului nelimitat.

O astfel de atitudine poate usor lasa pe cineva fara raspuns. Enormitatea distantei dintre realitate si imaginea care se doreste proiectata aproape ca interzice replica. Impostura si reaua credinta sunt atat de strigatoare la cer, incat dialogul isi pierde orice sens.

Am intalnit, totusi, doua raspunsuri posibile - ambele, cred, eficace din punct de vedere moral, logic si pragmatic.

Arta inecarii la mal (RO)

...o poveste atat de romaneasca:

Atentie, pericol! (RO)

Semnificatia anuntului socant al lui Basescu ca renunta la serviciile Politiei si Jandarmeriei este ca presedintele isi continua neabatut planul de disolutie a ordinii legale si constitutionale din Romania, despre care am avertizat pe acest blog.

Cum am scris acum cateva luni (pentru argumentatia completa recomand citirea intregii postari si a trimiterilor de acolo):

[...] Basescu, sub pretextul reformelor, urmareste de fapt o agenda radicala de subminare a ordinii constitutionale si a institutiilor cheie ale statului. Devine acum tot mai clar ce vrea sa puna in loc: o guvernare prin masuri exceptionale, in afara cadrului legal si institutional.
Tot mai des in ultimele luni, semnalele publice pe care le transmite Basescu (sau pionii lui politici) si actiunile politice ale basescienilor induc ideea unei Romanii neguvernabile, care are nevoie de solutii in afara regulilor normale ale jocului.

Delegitimizarea Politiei si Jandarmeriei intr-o situatie de tensiune sociala cu potential exploziv, impingerea cu incapatanare a Romaniei in situatii de extralegalitate, sunt cai prin care Basescu urmareste sa provoace haos si violenta.

Explicatia pe care o am (si care poate fi urmarita in detaliu mergand pe link-urile de mai sus) este ca strategia personala de supravietuire politica a lui Basescu implica, in perioada aceasta, destabilizarea radicala a ordinii politice, economice, sociale, institutionale a tarii. Omul pus in fruntea tarii sa-i asigure stabilitatea pare sa urmareasca cu totul altceva.

Diversiuni de sezon (RO)

Dupa ce ieri anuntul la nervi al lui Victor Ponta ca ar putea initia procedura de suspendare a presedintelui Basescu (in cazul in care ar promulga legea pensiilor) a fost tratat ca breaking news, astazi o noua prostioara a inflamat presa noastra: anume ca, printr-un articol din legea de functionare a Curtii Constitutionale (CCR), Basescu s-ar fi pus la adapost de suspendare.
Cum sa nu ti se urce sangele la cap?

Numai ca, si intr-un caz, si in celalalt, avem de-a face cu non-subiecte, iar umflarea lor peste masura vorbeste mai degraba despre spiritul de turma si calitatea din ce in ce mai scazuta a unei prese tabloidizate (la televiziuni putem vorbi de OTV-izare), despre teatrul absurd pe care a ajuns sa-l joace clasa politica luandu-ne pe toti de prosti, despre disolutia discursului rational si dezorientarea crescanda indusa metodic in societatea romaneasca, care a ajuns prada tot mai usoara oricarei diversiuni. Acesta este de fapt lucrul cu adevarat ingrijorator, si care ar fi trebuit sa fie un subiect, daca Romania n-ar fi in marasmul in care este.

Day of reckoning (III) (RO)

In urma cu doua saptamani, am exprimat parerea ca Romania a intrat intr-o noua recesiune din cauza masurilor pompieristice de austeritate ale puterii basesciene (luate in ceasul al 13-lea, la decizia unui singur om si cu o brutalitate nemaiintalnita in Europa, de care pana si obisnuitul tap ispasitor, FMI, a simitit nevoia sa se distanteze). Scriam atunci:

Basescu si neavenitii din jurul lui isi inchipuie probabil ca isi pot permite orice experimente pe corpul social si economic al acestei tari. Si adevarul este ca, destul de mult timp, "Romania reala" a parut surprinzator de rezilienta fata de oscilatiile aberante ale politicii.
Nu mai este cazul. Tara pare acum mai degraba la capatul puterilor, cu structura de rezistenta surpata si hipersenzitiva la agresiune. Stratul protector s-a erodat, iar masurile de panica ale unei guvernari bezmetice musca acum in carne vie. 

Imi bazam aceste consideratii pe primele date statistice privind activitatea economica din luna iulie, in particular cele aratand o scadere abrupta a cifrei de afaceri din industrie.
Acel articol a generat o discutie cu bloggerul Cristian Banu, care credea ca avem de-a face doar cu o situatie conjuncturala, nu cu o inflexiune a trendurilor economice (care pana atunci mergeau spre o lenta revenire din recesiune) cum credeam eu. Am ramas fiecare la parerea proprie, cazand insa de acord sa asteptam cifrele privind situatia economiei din lunile urmatoare pentru a trage o concluzie definitiva.

Intre timp, insa, semnele rele s-au inmultit, toate indicand ca masurile anuntate in luna mai de Basescu si implementate din luna iulie de guvernul Boc (cu diferenta cresterii TVA, decisa in mai putin de 48 de ore intr-un week-end, in schimbul taierii pensiilor, care fusese declarata neconstitutionala) n-au facut decat sa arunce din nou Romania in criza.

Oameni de nimic (RO)

O varietate aparte a faunei de fripturisti aciuati in gasca de mardeiasi politici a lui Basescu o formeaza asa-zisii "intelectuali" ai presedintelui (despre care am mai scris). Se caracterizeaza printr-un servilism entuziast, plin de verva si imaginatie, prin stupefianta atrofie unidirectionala a simtului critic si prin abilitatea iesita din comun de a-si inventa alibiuri morale si de a-si injgheba la minut convingeri aparent ferme pe nisipul miscator al umorilor prezidentiale.

Oxford Analytica, din nou despre Romania (RO)

Ultima data cand Oxford Analytica (OXAN) a publicat un articol extins despre Romania, comparandu-l pe Basescu cu Putin, a produs ceva deranj prin presa portocalie.

Astazi in buletinul OXAN a aparut un nou articol despre tara noastra, probabil cel mai sumbru de pana acum. Spre deosebire de ce s-a scris in trecut si de tonul general al articolelor OXAN, in acesta nu mai vorbeste despre putere si opozitie, despre personaje pozitive sau negative, despre miza unor evenimente, ci despre aspecte structurale - de societate, cultura, istorie s.a.m.d.

Articolul se refera, intre altele, la emigrarea tinerilor care si-au pierdut speranta in tara lor, la saracia profunda din mediul rural, la faptul ca tara s-a marginit la o spoiala de reforme si pare sa fi ratat sansa modernizarii oferita de aderarea la UE, la rezistenta la schimbare a institutiilor, la fatalismul care impregneaza atmosfera sociala, la coruptie si la starea deplorabila a sistemelor de educatie si sanatate, la abandonarea de catre intelectuali a vocatiei lor de forta modernizatoare si la integrarea lor in retelele de patronaj politico-mediatic, la faptul ca singura institutie care pare sa ramana relativ credibila intr-o tara in care aproape nimeni nu mai crede in nimic este Biserica Ortodoxa, care insa isi urmareste propriile interese si nu ia atitudine fata de degradarea vietii sociale.

Paragraful concluziv suna ca un verdict fara drept de apel asupra esecului Romaniei:
Millions of Romanians possess the values and energy required for the country to move in a better direction. They have usually been shut out of power, and many now believe it best to move on than exist in a backwater state where reform appears increasingly illusory. 

The Reding Moment (EN)

The below video (EU Justice, Fundamental Rights and Citizenship Commissioner, Viviane Reding, making a public statement about France's treatment of Roma) deserves watching, if only for its historic importance. I don't remember having ever seen or heard a senior European Commission official using such language with regard to the government of an old, big member state like France.



It will be very interesting, and is difficult to anticipate, how the situation will develop in the coming period, in particular how the French government and other governments will react.
Below are some preliminary considerations about the signification of the moment:

A Shame (EN)

This piece of news is an illustration of how wrong things may sometimes go under the label of "justice" in today's world.

To recap:
- the US invades Iraq on false pretenses of links to Al Qaeda and weapons of mass destruction; in the process, it topples Saddam Hussein's dictatorial regime under which Iraqis had been suffering for many years;
- the invasion war is followed by occupation and a bloody civil war, during which tens of thousands of innocent Iraqis are killed, many at the hands of US troops and security contractors under the label of "collateral victims"; scores others suffered injuries and abuse;
- under a new Administration, the US eventually decides to pull out from Iraq and announces the end of combat operations;
- and now Iraq (which has been in a politically fragile situation and without a legitimate post-elections government for months) is pressed into agreeing to compensate american victims of Saddam's regime.

Day of reckoning (II) (RO)

Ieri mi-am exprimat parerea ca datele privind scaderea cifrei de afaceri din industrie in luna iulie ar putea semnala un moment de inflexiune, reintrarea Romaniei in recesiune ca efect al masurilor de austeritate brutale introduse de guvernarea Basescu-Boc.

Un blogger pe care-l citesc si pe care il respect, Cristian Banu, a comentat ca aceasta scadere ar putea fi doar una conjuncturala si ca este greu sa tragem concluzii inainte de a vedea evolutia economiei in lunile urmatoare. Principalele argumente aduse de el in sprijinul acestui punct de vedere sunt urmatoarele:
- scaderea din industrie ar putea fi una sezoniera, datorata concediilor;
- efectele masurilor de austeritate luate de guvern nu se simt imediat; scaderea salariilor cu incepere din iulie, de exemplu, ar trebui sa aiba impact asupra puterii de cumparare abia incepand cu august (cand oamenii vor trai din banii pe iulie);
- majoritatea productiei industriale merge la export, iar continuarea cresterii in majoritatea tarilor UE (principalii nostri parteneri comerciali) inseamna ca nu sunt motive de ingrijorare.

Cum am raspuns si acolo, sper sincer ca Cristian Banu sa aiba dreptate, iar eu sa ma insel; lunile urmatoare vor developa impactul economic al masurilor guvernului.
Dar argumentele citate mai sus nu mi se par suficient de solide. Iata de ce:

Day of reckoning (RO)

Au inceput sa apara primele efecte ale curbelor de sacrificiu basesciene, introduse la mijlocul anului:

• Cifra de afaceri din industrie a scazut cu peste 7% in iulie fata de luna precedenta;
• Activitatea din constructii este in cadere libera (minus 28,3% in iulie fata de iunie).

Austeritate mai au si altii, dar este greu de gasit o alta tara unde viata economica si sociala sa fie maltratata intr-un asemenea hal de catre guvernanti. Cifrele de mai sus sunt tragice si indica intrarea Romaniei intr-o noua recesiune abrupta (dupa unele timide semne de redresare in prima jumatate a anului), de data asta nu ca efect al unui soc extern, ci al unui soc intern indus de catre puterea politica. Dincolo de pierderea neta exprimata in cifre, astfel de scaderi economice brutale au efecte traumatice si disruptive pe termen lung in societate: cicluri economice sunt destructurate, resurse sunt irosite in gol, destine sunt afectate ireversibil.

Bruce Lee il bate pe Van Damme? (RO)

Luni dimineata, Traian Basescu batea palma cu delegatia FMI pentru discutarea unui nou imprumut in octombrie.

Mai pe seara, Emil Boc zicea ca va analiza "oportunitatea sau neoportunitatea unei asemenea decizii".

Facem pariu la ce concluzie o sa ajunga pana la urma, dupa analize si deliberari?
Facem pariu care dintre cei doi titani ai guvernarii isi va impune punctul de vedere?



Mai este ceva interesant aici:

Ramane cum am stabilit (RO)

Scriam cu cateva zile in urma ca agitatia politica din aceste zile cu privire la remanierea si/sau demiterea guvernului Boc ar trebui analizata in primul rand din perspectiva a doua intrebari:

• Se va alege Romania cu o guvernare mai buna?
• Se va alege Romania cu un guvern legitim?

Intre timp, a avut loc si mult-anticipata remaniere.

Cu privire la calitatea guvernului remaniat, e suficient sa vedem ce spune chiar presa portocalie. Nu va gandeati ca ati putea ajunge sa-i regretati pe Videanu sau Vladescu, asa-i? Think again...
Cat despre legitimitate, ramane cum am stabilit.

Ramane acum de vazut ce va fi in stare sa faca opozitia, cu motiunea de cenzura.
Dar nu va tineti respiratia.

Va fi o iarna lunga si trista.

Romania, campioana anti-coruptiei de seminar (RO)

Astazi s-a lansat, printr-o conferinta de inalt nivel la palatul Hofburg din centrul Vienei, o noua institutie: Academia Internationala Anti-Coruptie. Un eveniment, fara indoiala, important, in pregatirea caruia s-a lucrat timp de cativa ani cu multa dedicatie si diplomatie. Au participat la conferinta de lansare delegatii din peste 100 de tari, incluzand peste 30 de ministri.

Dintre toate aceste tari, care tara credeti ca a avut cea mai numeroasa delegatie, fara a pune la socoteala tara gazda, Austria?
Care tara credeti ca a fost singura care a deplasat la Viena nu unul, ci doi ministri?

Ati ghicit: Romania!

Guvernare si legitimitate (RO)

In zilele care urmeaza va fi mult zgomot pe tema remanierii guvernului Boc si pe tema incercarilor opozitiei de a schimba formula de putere printr-o motiune de cenzura.

Din punctul meu de vedere, in toata aceasta agitatie exista doar doua intrebari importante:

• Se va alege Romania cu o guvernare mai buna?
• Se va alege Romania cu o guvernare legitima?

Din pacate, in momentul de fata nu exista raspuns la niciuna dintre aceste intrebari, nici macar inceputuri de raspuns. Iar principalii actori politici par sa aiba cu totul alte griji decat a furniza aceste raspunsuri.

Sa le luam pe rand:

Arma de integrare in masa (RO)

In 1859, Romania moderna a luat fiinta ca stat printr-o mica smecherie. Pentru a ocoli opozitia marilor puteri fata de unirea Moldovei si Tarii Romanesti, solutia gasita a fost punerea lor in fata faptului implinit, prin alegerea aceleiasi persoane - Alexandru Ioan Cuza - ca principe in ambele tari.
Nu a fost foarte elegant, dar a functionat.

Astazi, cand o parte a presei occidentale se ingrijoreaza de integrarea tacuta a Republicii Moldova in UE prin oferirea in masa de pasapoarte romanesti, miza, contrar aparentelor, nu este unirea celor doua tari de limba romana despartite de Prut. Unirea - in sens de unificare statala, politico-administrativa dupa exemplul Germaniei in 1989 - pur si simplu nu este pe agenda politica a nici uneia dintre parti, cel putin deocamdata, si nu are sustinere majoritara in randul populatiei nici de pe malul stang, nici de pe malul drept al Prutului.
Adevarata miza, despre care am mai scris, este extragerea Republicii Moldova din sfera de influenta estica si orientarea ei, stabila si ireversibila, catre occident.

Visul puterii absolute a contaminat PSD (RO)

Am scris de mai multe ori pe acest blog despre himera puterii absolute, care l-a transformat pe Basescu intr-un pericol public si careia ii datoram in buna masura situatia de acum a Romaniei - vezi de exemplu aici si aici.

Se pare, din pacate, ca Basescu nu mai este singurul.

Iata ce declara Victor Ponta, imbatat de altitudinea astronomica pe care a capatat-o PSD in sondaje fara sa faca nimic:

In apararea cotei unice (RO)

Cotei unice de impozitare i se pregateste ceva.

PSD, se stie clar, este pentru revenire la impozitarea progresiva pe venit si isi face deja calcule despre cum va castiga viitoarele alegeri. Nimic suprinzator, in contextul revitalizarii ideologice de stanga initiata in partid de Victor Ponta.
Dar pana una-alta, lovitura mortala impotriva reformei definitorii introduse de alianta de centru dreapta PNL-PD de la 1 ianuarie 2005 (va mai amintiti? a fost chiar prima masura adoptata in prima sedinta a guvernului Tariceanu) ar putea sa vina chiar de la PD-L, partidul pretins de dreapta, tinut cu tot dinadinsul de presedintele Basescu la putere.

Faptul ca, la doua zile dupa ce a lansat bomba renuntarii la cota unica, ministrul de Finante Vladescu este inca pe functie arata ca ceva este putred - si nu numai in Danemarca. Intr-adevar, a fost mustrat de Boc ca a vorbit fara aprobare, dar premierul nu s-a dezis convingator de ideea vehiculata de ministru. Iar Basescu a evitat pana acum sa se pronunte transant (inima i-a ramas, se pare, la reducerea pensiilor).
Demiterea lui Vladescu abia acum n-ar mai rezolva sau lamuri mare lucru. Vorbim, pana la urma, despre guvernul care a hotarat cresterea TVA - o alta taxa de care portocaliii promisesera solemn ca nu se vor atinge - cu 5% intr-o singura zi de week-end.
In decembrie trecut, cand umbla dupa voturile electoratului liberal, presedintele Basescu n-a ezitat sa-si aroge paternitatea cotei unice. Dar n-ar fi prima data cand se intoarce cu 180 de grade intr-o chestiune importanta.

Trecand insa peste aspectul politic, ar trebui totusi discutate implicatiile economice ale unei astfel de masuri.

Competentii care conduc Romania (RO)

Din faptele de vitejie ale guvernului Boc intru salvarea Romaniei:

Retragerea apelor (RO)

In seara aceasta, catre miezul noptii, cand capitanul echipei Spaniei (favorita mea) sau al Olandei va ridica deasupra capului Cupa Mondiala la fotbal, se va incheia probabil ultimul termen de gratie acordat de romani puterii basesciene. Cum bine observa Alina Mungiu-Pippidi, "in timpul unui campionat mondial de fotbal nu este momentul sa cada guverne, nimanui nu ii arde de asta".
Cand vuvuzelele vor amuti, o parte importanta dintre cetatenii Romaniei isi vor aminti ca au probleme serioase si vor incerca sa afle ce fac guvernul si presedintele pentru rezolvarea lor.

Si iata ce vor afla:

What's at stake in Kyrgyzstan (EN)

The slightly outlandish idea to establish a parliamentary republic in Kyrgyzstan has revived the debate about democracy and its chances to eventually take root in Central Asia, a region so far impermeable to political reforms and where monocentric, authoritarian regimes have been in control ever since the collapse of the Soviet Union two decades ago.

The rigid, pyramidal power structures of the -"stan" countries (Kazakhstan, Uzbekistan, Kyrgyzstan, Tajikistan and Turkmenistan) feature an over-dominating executive, with the parliament and the judiciary in a subordinated role. The executive branch is in turn completely controlled by the president. No alternative centre of power is allowed to exist, no independent or autonomous authority. Stability is privileged over reform. Modernization is accepted only to the extent that it is limited to a purely technocratic agenda and does not undermine (and preferably reinforces) the status quo of the power structure.

Not surprisingly, Russia is not pleased with the turn of events. A democratic opening in its backyard is seen by the Kremlin as a recipe for trouble, especially given the highly strategically complex and volatile situation in Central Asia (suffice to say that Kyrgyzstan itself has the rare privilege of hosting both Russian, as well as American bases on its territory; a simple look at the map can speak volumes). Russia's interest is for stability, and stability in the mind of Russian leaders requires a strong hand at the helm; democratic experiments are seen as too big a risk.
And truth be said, Kyrgyzstan has not been a paragon of stability: the ethnic clashes between Kyrgyz and Uzbek populations in the South, which almost derailed the 27 June constitutional referendum, followed shortly after the bloody uprising that toppled the latest strongman, Kurmanbek Bakyiev. Which itself was the second violent regime change in five years, after the "Tulip revolution" that overthrew Askar Akayev.

The new rulers, who initially formed a "provisional government", faced the conundrum of stabilizing the situation and resolving the issue of constitutional legitimacy at the same time. The parliament had been dissolved, the constitutional framework discontinued. Thus, the sense of urgency to proceed with the 27 June referendum, even under very adverse circumstances and notwithstanding the alarm bells sounded by international organizations (e.g. the International Crisis Group urging the government not to press ahead with the referendum in the immediate aftermath of ethnic clashes in the South).

The gamble seems to have paid off, as the referendum went ahead in a smoother way than expected. Incidentally, the country also got the first female president in the sub-region.
But Kyrgyzstan is far from being out of the wood yet. It is still engaged in a high-risk endeavor that could end either with a genuine Central Asian democracy (an oxymoron until very recently), or - admittedly more likely - with a failed state. There are not many options in between.

The stakes are very high not just for the mountainous landlocked country bordering China, but indeed for the West as well, and for the entire region.

Despre politizarea CCR si superficialitatea democratiei romanesti (RO)

Am promis sa revin asupra implicatiilor deciziei Curtii Constitutionale (CCR) care a invalidat legea de reducere a pensiilor promovata de guvernul Boc. O fac acum, intre altele si cu scopul de a contrazice unele interpretari pe care le consider gresite.

Prima intrebare: In ce masura prin aceasta decizie CCR isi restabileste reputatia, dovedind ca se afla deasupra influentelor politice?

Catalin Tolontan (si nu este singurul) a vazut in decizia CCR un semn "ca in Romania s-a nascut o institutie. Ca puterea judecatoreasca isi restaureaza reputatia la cel mai inalt nivel [...] In sfirsit, decizia Curtii  a depasit numirile politice ale fiecaruia dintre oamenii din Curte, lasindu-ne speranta ca democratia e cu adevarat un animal ciudat, care continua sa-si echilibreze misterios functiile interne, armonizindu-le cu suferintele si cu aburul respiratiei sale, niciodata perfecta si niciodata definitiv pierduta" (sublinierea mea).

As vrea sa pot crede si eu asta, dar din pacate ratiunea dicteaza altfel. Tolontan - cu care de cele mai multe ori sunt de acord - este de data asta naiv.

Drept de vot pentru labradori! (RO)

:-))

Sursa: http://codexpolitic.us/2010/06/25/un-viral-genial/

Romani, dormiti linistiti! (RO)

Se ia un guvern.
Cel mai prost.
Guvernul Boc.
I se dau 15 ore sa vina cu o solutie.

Se ia un "ziarist promo".
Cel mai bun.
Dan Diaconescu.
Se baga si se scoate din inchisoare: acum avem un candidat mesianic.

Romani, puteti dormi linistiti!
Se lucreaza intens la salvarea patriei.

Piedica in calea uitarii (RO)

Vreau să înţelegeţi că prima variantă, cea cu sporirea fiscalităţii în zone extrem de sensibile - TVA şi cotă unică - era varianta în care aparatul bugetar transfera din nou pe umerii economiei reale sarcina de a-i asigura veniturile de supravieţuire. De asemenea, se transfera pe toată populaţia sarcina de a genera mai mulţi bani pentru a putea fi menţinut aparatul bugetar uriaş pe care România îl are. Nu în ultimul rând, creşterea atât de puternică a fiscalităţii ar fi însemnat blocarea şanselor de relansare economică rapidă, adică în următoarele 3-4 luni.

Traian Basescu (6 mai 2010)

Doresc mult succes tuturor judecatorilor Curtii Constitutionale, mai ales ca, in mod cert, in perioada urmatoare veti avea de luat decizii extrem de importante pentru iesirea din criza a Romaniei.
Traian Basescu (9 iunie 2010)

...nu se va ajunge la o crestere a taxelor. Cred ca guvernul Boc ar trebui sa plece daca se va ajunge la aplicarea masurii de crestere a taxelor.

Vasile Blaga, Ministru de Interne (12 iunie 2010)

Am convingerea ca alaturi de ceilalti judecatori ai Curtii Consitutionale veti face ca deasupra proiectelor de legi si a vointei Parlamentului sa se aseze Constitutia tarii.
Traian Basescu (15 iunie 2010)

Dacă soluţia este declarată neconstituţională, atunci avem soluţia a doua, care este o soluţie, dar mai proastă: majorarea taxelor.
Sebastian Lazaroiu, Consilier prezidential (24 iunie 2010)

Voi reveni asupra implicatiilor deciziei de astazi a Curtii Constitutionale.

Tolontan si securitatea nationala (RO)

Scriam intr-o postare recenta: 

Pentru Basescu si PDL nu mai exista cale de intoarcere: abuzul a depasit orice limite, reintoarcerea la orice forma de consens trans-partinic este imposibila. In aceasta situatie, simpla existenta fizica a opozitiei este sau va fi in curand perceputa ca o amenintare directa la adresa puterii pedeliste. Si, avand in vedere ca basescienii controleaza structurile de forta ale statului, serviciile secrete si procuratura, ma astept sa le si foloseasca din plin in perioada urmatoare.

Includerea campaniilor ostile de presa pe lista vulnerabilitatilor de securitate ale Romaniei (documentul emanat de Basescu este aici, referinta este la pagina 14) este inca un pas in aceasta directie.

S-a scris destul asupra chestiunii in sine, nu am mare lucru de adaugat. Catalin Tolontan a exprimat destul de bine ceea ce cred si eu: riscul de securitate este legat de ingradirea libertatii presei, nu de posibilele excese ale ei. Cat despre conotatiile sinistre ale acelui paragraf nefericit din draftul Strategiei Nationale de Aparare, un comentariu bun este aici.

As observa doar ca oameni ca Tolontan, care incearca sa faca jurnalism de investigatie in mod onest, furnizand prin aceasta un serviciu public de maxima importanta, sunt in prima linie in fata acestui nou atac basescian. Nu cei de teapa lui Dan Diaconescu sunt vizati, asa cum presa portocalie incearca sa acrediteze ideea, nu asta este miza. Ca de obicei, ce vedem la televizor este ceea ce se doreste sa ni se arate, o diversiune.

Agenda ascunsa a lui Basescu (RO)

Am mai scris despre felul cum Basescu, sub pretextul reformelor, urmareste de fapt o agenda radicala de subminare a ordinii constitutionale si a institutiilor cheie ale statului.
Devine acum tot mai clar ce vrea sa puna in loc: o guvernare prin masuri exceptionale, in afara cadrului legal si institutional.

Tot mai des in ultimele luni, semnalele publice pe care le transmite Basescu (sau pionii lui politici) si actiunile politice ale basescienilor induc ideea unei Romanii neguvernabile, care are nevoie de solutii in afara regulilor normale ale jocului.
Cateva exemple:

• Declaratii ca aceasta: ...nu mai avem articole in Constitutie pentru ce se intampla in Romania;
• Lansarea, de la inaltimea pozitiei de sef al statului, a unor acuzatii radicale la adresa adversarilor politici - de genul tradarii sau crimelor -, sugerand necesitatea unor masuri exceptionale de raspuns (care sa scurtcircuiteze procedurile stabilite);
• Griparea mecanismelor normale dereglaj si re-balansare politica si institutionala;
• Instigarea la violente de strada;
• Violenta de limbaj ("cancerul bugetului", "omul gras", "guvernare antinationala", "rechini" etc);
• Recursul la prevederi constitutionale legate de situatii exceptionale sau siguranta nationala - ca in exemplul invocarii articolului 53 pentru instituirea masurilor de austeritate bugetara;
• Cel mai recent, includerea campaniilor de presa ostile printre vulnerabilitatile de securitate ale Romaniei (la pagina 14 aici).

Lista ar putea continua.

Iar daca adaugam ca, sistematic, basescienii au reusit sa erodeze pana la disparitie structura de rezistenta a cadrului constitutional, puzzle-ul incepe sa capete o forma foarte precisa: o guvernare lipsita de limitarile legale si institutionale ale ordinii democratice, utilizand cu predilectie masurile de tip exceptional prin invocarea securitatii nationale si altor considerente de forta majora. 

Cu alte cuvinte: puterea totala, fara limite, cu pretul distrugerii cadrului constitutional.

Romania cotropita (RO)

Noaptea trecuta, la ceas tarziu, basescienii au reusit sa inlature si ultima limita din calea puterii discretionare: majoritatea ostila de la Curtea Constitutionala (mai pe larg despre semnificatia mizei am scris aici si aici). Scene incredibile s-au petrecut in Parlament dupa miezul noptii.


In acest moment, Romania este la picioarele portocaliilor, lipsita de protectie in fata abuzurilor puterii. Dominatia vandalilor politici este totala, toate institutiile fundamentale sunt supuse controlului lor, principalele garantii legale si institutionale ale ordinii democratice au fost desfiintate. Basescienii au spart toate incuietorile; nu mai exista zona sigura, la adapost de arbitrariul politic.

Sa recapitulam: avem de-a face cu o guvernare ilegitima, bazata pe masluirea configuratiei politice a Parlamentului care a rezultat din alegeri; cu un guvern care a fost bagat pe gatul Parlamentului dupa ce fusese demis prin motiune de cenzura; cu o putere executiva care a incalecat celelalte puteri ale statului si care este ea insasi subordonata total unui singur om; cu o factiune politica care, sub pretextul unei asa-zise reforme a statului urmareste nu doar preluarea totala a puterii in cadrul sistemului statal existent, ci dizolvarea cadrului legal si institutional; cu un regim care nu se da inapoi de la instigarea la haos si violenta.

Etica presei portocalii: Dan Tapalaga (RO)

O intamplare interesanta, week-endul asta.

A inceput cu o postare despre situatia raportului de forte politice la Curtea Constitutionala (CCR) si miza disperarii PDL de a-si impune oamenii pe cele doua posturi vacante, pe care am publicat-o pe acest blog sambata dimineata (aici).

Duminica seara, in fruntea paginii hotnews.ro trona un articol semnat de Dan Tapalaga, cu titlul: "Batalia decisiva pentru ultimii doi judecatori din cei noua de la Curtea Constitutionala: Melescanu si Dorneanu, sau Motoc si Minea?"
Link-ul este aici, dar nu va grabiti sa va uitati inainte sa cititi mai jos continuarea.

Titlul m-a facut curios, parea sa vorbeasca despre acelasi lucru ca postarea mea. Nu ca as avea vreun drept exclusiv asupra subiectului! Citind articolul, insa, am constatat ca e croit pe acelasi calapod ca al postarii mele din ziua precedenta - cam aceeasi structura si aceeasi informatie, doar cu rezumate mai lungi din biografiile judecatorilor CCR de pe wikipedia si cu partea de analiza filtrata prin ochelari portocalii.
Chestia chiar m-a amuzat: sa se fi "documentat" Tapalaga si de pe blogul subsemnatului? Nu m-ar deranja, daca ar indica sursa... In plus, poate citeste mai mult si - cine stie? - isi mai schimba opiniile pro-basesciene :)

Am consemnat aseara amanuntul intr-un comentariu pe blogul meu (comentariul este aici). Totodata, am postat si un scurt comentariu la articolul de pe hotnews, foarte civilizat, intreband doar ironic daca autorul nu cumva a citit postarea mea inainte.

Si acum vine partea interesanta.

Despre ce vorbeste Basescu cand vorbeste despre reforme (RO)

Unul dintre cele mai rezistente mituri despre Basescu este cel care il zugraveste drept campion al reformelor. Oameni pe care ii respect, chiar aflati uneori in dezacord cu tactica lui politica, inca il crediteaza cu intentii reformiste. Si nu ma refer la talibanii portocalii care vad pana si in taierea pensiilor si a salariilor un pas decisiv si curajos in modernizarea Romaniei, pentru care orice hahait de la Cotroceni echivaleaza cu noi descoperiri fundamentale in stiinta guvernarii; ci la oameni cu care se poate discuta rational. Lor ma adresez acum.

Spre deosebire de revolutii sau lovituri de stat, reformele se desfasoara in interiorul unui cadrul legal si institutional, cu respectarea unor proceduri si reguli stabilite. Ele urmaresc imbunatatirea sistemului, nu desfiintarea lui. Reformele, prin definitie, nu pot fi anti-sistem. Fie ca sunt graduale sau bruste, moderate sau radicale, specifice sau generale, ele nu ataca fundatia sistemului (institutiile de baza, ordinea constitutionala); iar cand schimbari fundamentale sunt identificate ca absolut necesare, procesul de urmat este cel prescris pentru asa ceva, cu restrictii si garantii procedurale menite sa asigure ca transformarile vizate nu creeaza destabilizare, ca sunt dorite de un segment reprezentativ al societatii si nu doar de o factiune politica, ca nu pun in pericol insasi existenta sistemului.

Exista o diferenta de esenta intre jocul politic in interiorul unui set de reguli, care coresponde spatiului de actiune al reformatorului, si jocul in afara regulilor stabilite, care apartine vandalismului fortelor anti-sistem.

Privind la parcursul politic al lui Basescu, este foarte greu sa gasim situatii in care el a actionat ca un reformator. Gasim in schimb foarte multe situatii in care s-a manifestat ca un vandal politic.

CCR - minutul si scorul (RO)

Asaltul politic din ultimele zile asupra Curtii Constitutionale (CCR) are o miza foarte importanta. 

CCR, care a emis in ultimele luni multe decizii neplacute "portocaliilor" - in chestiuni mergand de la politizarea administratiei la Legea ANI sau Legea lustratiei - poate efectiv bloca masurile de taiere a pensiilor si salariilor din sectorul public, pentru care guvernul si-a angajat raspunderea. Si ca sa fie clar, PSD si PNL si-au anuntat deja intentia de a sesiza CCR in aceasta chestiune; si nu numai ei.

Ce se poate intampla? Pai, de exemplu, iata ce s-a intamplat in Letonia, unde guvernul a decis anul trecut sa reduca pensiile cu 10% (si cu 70% pensiile celor care inca lucreaza): Curtea Constitutionala letona a declarat masura ca anti-constitutionala, ceea ce obliga guvernul sa plateasca retroactiv compensatii pensionarilor.

In plus, in functie de evolutiile politice din perioada urmatoare, nu este exclus ca CCR sa fie chemata sa se pronunte din nou in chestiuni fundamentale de guvernare, cum ar fi desemnarea premierului sau suspendarea presedintelui.

Basescienii stiu asta, de aceea maresc presiunea politica asupra CCR prin blocarea numirilor neconvenabile si declaratii ca aceasta, recenta, a presedintelui. 

In principiu, CCR este o institutie aflata deasupra luptelor politice, garantul ultim al ordinii constitutionale. In practica, numirile in CCR sunt facute de organe politice - Presedintia si cele doua camere ale Parlamentului. Mandatele judecatorilor CCR sunt de 9 ani si nu pot fi reinnoite. CCR este compusa din 9 judecatori, iar mandatele a 3 dintre ei s-au incheiat in 2010. De cine ii va inlocui poate depinde raportul de forte politice din interiorul CCR, care la randul sau poate determina natura unor decizii importante in lunile care vin.

De aceea, este interesant sa vedem cine sunt judecatorii CCR si care sunt probabilele lor simpatii politice.

Noua linie a frontului (RO)

[UPDATE (9 iunie): Scriam in aceasta postare ca presiunea politica asupra Curtii Constitutionale va creste. Acest lucru chiar se intampla.]

Am scris de multe ori pe acest blog despre efectul coroziv al basescianismului asupra cadrului legal si institutional al democratiei romanesti. Iata, de exemplu, ce scriam cu cateva luni in urma:

In Romania, cadrul democratic a ramas doar o carcasa de mucava. Structura de rezistenta a fost mancata de acidul numit basescianism.

Exemplul recent al scandalului desemnarii de catre Camera Deputatilor a unui judecator la Curtea Constitutionala (CCR) este suprarealist.

PSD, fiind direct afectat, se da de ceasul mortii, dar cazul este atat de strigator la cer incat sunt surprins ca nu exista o mobilizare mai larga a opozitiei si societatii civile. Nu este aici vorba de interesele PSD sau de valoarea intrinseca a persoanei pe care o sustine pentru pozitia din CCR (care intamplator nu este pe gustul meu, cum nici Teodor Melescanu, candidatul propus de PNL la Senat, nu este), ci de regulile fundamentale ale jocului intr-un stat de drept si intr-o democratie. A lasa ca aceste reguli sa fie calcate in picioare deschide o adevarata cutie a Pandorei. Se desfiinteaza practic reperele fixe, cadrul de referinta, lasand cale libera arbitrariului politic.

Basescienii trateaza cadrul legal si constitutional ca pe un fel de prastie, de care poti sa tragi cum vrei, in orice directie, pentru a-ti plesni adversarii politici peste fata. Legile - atunci cand isi mai amintesc de ele - se interpreteaza dupa cum cere interesul politic, iar pentru asta nu exista nici o limita: albul nu mai e alb, negrul nu mai e negru, iar 1+1 nu fac neaparat 2.  

Sa recapitulam ce s-a petrecut: 

Jos guvernul! (RO)

Noua intelepciune a opozitiei pare a fi ca actualul guvern ar trebui "sa-si duca crucea pana la capat".

Imbarbatate de ultimele sondaje, care - deloc surprinzator - arata PDL in cadere libera, PSD si PNL nu par catusi de putin grabite sa darame guvernul acum. Nu se pregatesc in mod serios sa-si asume raspunderea unei alte formule de guvernare, ci par mai degraba preocupate sa marcheze momentul adoptarii masurilor impopulare de taiere a pensiilor si salariilor intr-un mod care sa le maximizeze castigul de imagine, dar sa lase in continuare PDL-ul in pozitia ingrata de a pune in aplicare programul pe care l-a anuntat.

Daca ar fi serioase in intentia lor de a-si asuma raspunderea guvernarii in acest moment, PSD si PNL ar lucra in comun la textul motiunii de cenzura (ceea ce nu se intampla), ar pune bazele unui program comun de guvernare (in loc de asta, PSD foloseste ocazia pentru a-si relua razboiul ideologic cu cota unica, iar PNL pune conditii cvasi-imposibile pentru a intra la guvernare), ar incerca sa gaseasca un candidat comun pentru functia de prim-ministru. Si nu s-ar inmulti pe blogurile liberale luarile de pozitie  impotriva demiterii, acum, a guvernului prin motiune de cenzura (vezi de exemplu aici si aici).
Daca ar vrea cu adevarat sa preia acum guvernarea, opozitia ar face ca in octombrie anul trecut, cand a reusit sa propuna o solutie plauzibila cu Klaus Johannis si sa construiasca un consens majoritar in jurul ei. Este adevarat ca presedintele Basescu, in inconstienta lui, a distrus acea alternativa si a insistat pana in panzele albe cu o formula de guvern unilaterala si ilegitima, care ne-a adus in aceasta fundatura; dar este putin probabil sa mai poata repeta asa ceva acum pentru ca si-a epuizat capitalul politic.
In schimb, PSD si PNL se poarta ca si cum ar vrea cu tot dinadinsul sa-i dea dreptate lui Lazaroiu.

Inteleg foarte bine calculele politice care stau la baza acestei tactici.
Dar nu le consider acceptabile.

Building an impossible future (EN)

Israel is currently locked in a losing battle with the rest of the world to assert an impossible vision.

The vision to which the current Israeli government committed itself is that Israel has an absolute and unquestionable right to do anything it deems necessary to secure itself - whatever the costs and implications, whatever the suffering and death that it inflicts on others. By refusing to accept limits and constraints to its actions, which are the very essence of civilization, it effectively behaves as a barbarian entity.

The battle to impose this vision is one that Israel cannot possibly win, and - as so many of its honest friends realize - one that will certainly turn it into a pariah state and may potentially lead to its destruction.

The latest blunder at sea is only the latest episode in a long series of - by now - familiar occurrences.

Basescu, probleme? (RO)

Nervozitatea lui Basescu a atins cote maxime. Tot mai des, tensiunea rabufneste in violenta de limbaj.
De fapt, pe presedinte il mananca palmele, simte acut nevoia sa bata pe cineva.

Dar pe cine sa mai bata cand opozitia deja a ciuruit-o, Parlamentul l-a calcat in picioare pana a produs o majoritate pe placul lui, bugetarilor le-a prescris o cura de slabire prin taierea salariilor, pensionarilor le scurteaza chinul prin reducerea pensiilor,  iar in guvern sunt tot oamenii lui? Pe cine sa mai dea vina? Pe cine sa mai pedepseasca?

E greu sa mai gaseasca pe cineva caruia sa-i traga un dos de palma.
Dar nu imposibil. Cu instinctul lui infailibil de bataus, Basescu poate.