In zilele care urmeaza va fi mult zgomot pe tema remanierii guvernului Boc si pe tema incercarilor opozitiei de a schimba formula de putere printr-o motiune de cenzura.
Din punctul meu de vedere, in toata aceasta agitatie exista doar doua intrebari importante:
- Se va alege Romania cu o guvernare mai buna?
- Se va alege Romania cu o guvernare legitima?
Din pacate, in momentul de fata nu exista raspuns la niciuna dintre aceste intrebari, nici macar inceputuri de raspuns. Iar principalii actori politici par sa aiba cu totul alte griji decat a furniza aceste raspunsuri.
Sa le luam pe rand:
1. Calitatea guvernarii
De acum, asa cum arata toate sondajele, marea majoritate a romanilor s-a convins ca acest guvern duce tara intr-o directie gresita. O simpla comparatie la nivel macro cu situatia altor tari din regiune este suficienta pentru a demonstra cu forta evidentei cat de prost este guvernata Romania, cat de prost a fost gestionata situatia de criza. Trecand la nivel micro, abunda exemplele de incompetenta, coruptie si abuz din partea puterii, de la serii nesfarsite de ordonante neconstitutionale la praduirea banilor publici de catre clientela politica, de la hartuirea micilor intreprinzatori, a contribuabililor si a functionarilor nealiniati partidului-stat la amatorismul asa-ziselor masuri anti-criza.
In toamna trecuta, PNL si PSD au reusit sa prezinte o solutie promitatoare de guvern politic de larga reprezentare, asa-zisul "proiect Johannis", sustinut la acea vreme de toate partidele cu exceptia PDL. Basescu a vrut insa altceva, iar urmarea este cunoscuta.
Cu ce vin insa PSD si PNL acum?
De parca dezastrul pedelist le-ar scuti de orice responsabilitate, PSD si PNL se complac in a beneficia politic de disperarea oamenilor si - de la inaltimea sondajelor recente - isi fac deja calcule individuale despre pielea ursului din padure.
Ce garantii ofera ele ca au invatat din greselile trecutului si ca vor guverna mai bine? De ce nu isi asuma partea lor de vina pentru fundatura la care s-a ajuns?
Imbatat de urcarea in sondaje (pe baza singurului merit de a nu fi parte a acestei guvernari dezastruoase, desi - oamenii uita cam repede! - PSD a facut parte din guvernul Boc pana in august 2009), Victor Ponta a ajuns sa evoce drept model guvernarea pesedista din 2000-2004. Cine a uitat cat de greu ajunsese sa respire tara sub partidul-stat de atunci, cel al lui Nastase, poate ca merita intr-adevar sa retraiasca experienta.
De cealalta parte, PNL a inceput si el sa construiasca o aura de sfintenie in jurul guvernarii Tariceanu; erau in 2004-2008 mai multe voci critice in PNL la adresa acelei guvernari decat sunt acum! Dar daca guvernul Tariceanu a fost atat de bun, cum de a obtinut PNL doar 15% la alegerile din 2008?
Sigur, fata de Boc, guvernele Nastase (2000-2004) si Tariceanu (2004-2008) pot parea un vis frumos. Dar uitam prea repede ca au si ele partea lor de vina pentru situatia de astazi a tarii.
Pe scurt, este vorba de faptul ca si PSD, si PNL, cand au fost la putere, au sacrificat consolidarea institutiilor in favoarea avantajului imediat al puterii (nu PDL a inventat nici politizarea administratiei, nici abuzul de ordonante, nici amestecul dintre treburile de partid si cele de stat s.a.m.d.); iar improvizatiile din trecut s-au razbunat in ultimul an, cand un vandal politic (Basescu) a fost in stare sa calce in picioare de unul singur toate institutiile care i-au iesit in cale, pentru ca nici una nu era asezata pe teren solid.
Mi-as dori foarte mult sa aud de la PSD si PNL acum ce isi propun sa faca - nu pentru a ajunge la putere (n-am grija ca nu si-ar vedea interesul), ci pentru restaurarea cat mai rapida a ordinii democratice, a institutiilor fundamentale si a principiilor bunei guvernari. Pentru a nu repeta ceea ce s-a intamplat negativ, inclusiv sub guvernarile lor. Si, ca o garantie ca vorbesc serios, sa ne spuna ce ar face diferit acum fata de perioada cand au fost la putere.
Fara astfel de garantii, pe care evident ca nu se simt deloc presate sa le ofere in circumstantele actuale, ma tem ca PSD si PNL nu fac decat sa-si astepte randul la festinul puterii, bucurandu-se poate in secret ca basescienii au impins foarte departe frontiera abuzului politic, creand noi precedente de care s-ar putea folosi si viitoarea putere.
2. Legitimitatea guvernarii
Legitimitatea unei guvernari provine din doua surse principale: felul in care a fost obtinuta puterea (in mod procedural democratic, sau in afara regulilor jocului democratic) si felul in care se exercita puterea (i.e. calitatea actului de guvernare, respectarea cadrului institutional si adeziunea populatiei la actiunile guvernului). Sub ambele aspecte, actuala putere este ilegitima: am mai scris pe acest blog despre modul cum actuala formula guvernamentala a fost impusa fortand cadrul democratic si siluind institutiile (vezi de exemplu aici sau aici); la calitatea actului de guvernare si adeziunea populatiei m-am referit pe scurt mai sus.
Si totusi, ce solutii ofera politicienii nostri?
Basescu si PDL pregatesc o remaniere, de parca de un facelift are nevoie un guvern care a reusit sa se compromita doar in cateva luni si o putere care a ajuns probabil cea mai detestata de la Ceausescu incoace. Evident, zero barat! Oricat de spectaculoase ar fi schimbarile in echipa guvernamentala, ele nu vor putea sterge impresia de dictat basescian, dimpotriva, nu vor face decat sa o amplifice. Semnalele lansate intentionat catre public, ale unui razboi intern in PDL intre "reformisti" si "tripleta BVB", au probabil menirea sa creeze un orizont de asteptare, o impresie ca PDL se poate cumva reinventa, la putere fiind; cred insa ca este mult prea tarziu pentru astfel de diversiuni, ele au in acest moment un impact comparabil cu suta de lei in plus promisa de Ceausescu de la balconul CC pe 21 decembrie 1989, cand sub el strada fierbea.
De cealalta parte, opozitia vorbeste de crearea unei noi majoritati in parlament, inclusiv prin re-absorbtia celor care au schimbat tabara in decembrie 2009 si in lunile care au urmat, modificand configuratia politica a Parlamentului votat de romani in 2008 si facandu-se astfel instrumentele loviturii de forta basesciene impotriva ordinii democratice. Si, obiectiv vorbind, nici nu prea mai are de ales: solutia moralmente preferabila, cea a alegerilor anticipate care sa lase pe dinafara aceasta masa de manevra a parlamentarilor care pot fi cumparati sau santajati cu dosare, este aproape imposibil de implementat fara cooperarea presedintelui, care insa nu mai are acum nici un interes sa se intoarca la popor.
Nu ma astept, de aceea, la nici o solutie miraculoasa in zilele care urmeaza. Boala Romaniei este grava: chiar daca totul merge cat se poate de bine de acum incolo, convalescenta va fi oricum de durata. In cel mai fericit caz, adevaratele solutii politice vor aparea mai tarziu, intr-o atmosfera mai destinsa si cu un spectru mai larg al posibilitatilor; acum vorbim doar de supravietuirea sistemului, la nivelul extrem de precar la care a fost adus. Pe fond de disperare, solutiile radicale (de genul caricaturii Dan Diaconescu / Partidul Poporului - pe cand si un Partid al Alegatorilor?) pot deveni ademenitoare, ceea ce in sine este un pericol serios.
Este multa, enorm de multa treaba de facut in politica romaneasca; si enorm de mult moloz de curatat pana sa poate incepe constructia a ceva care sa merite candva speranta oamenilor.
Sondajele de opinie recente indica mentinerea increderii populatiei in PDL si in Traian Basescu la +10%, trendul fiind chiar de usoara crestere spre +15%. De asemenea, PSD si PNL nu au profitat, in termeni ansoluti, de scaderea dramatica a PDL si a presedintelui Basescu in preferintele electoratului, deoarece votantii PDL fie au refuzat sa-si declare optiunea politica, fie au declarat ca nu merg la vot in eventualitatea unor alegeri anticipate, fie s-au orientat temporar catre partide fantomatice (PRM, PNG sau Partidul Poporului). Astfel, PSD si PNL nu pot conta pe mai multe voturi fata de cele obtinute in toamna anului 2009, scorurile ametitoare din sondaje find exclusiv rezultatul indezirabilitatii de moment a optiunii pedeliste si a lipsei de alternativa politica. Remanierea guvernamentala, schimbarea garniturii de lideri la congresul din primavara anului 2011 si, mai ales, revenirea economica din aceeasi perioada, dirijata abil catre majorarea salariilor si pensiilor si catre reluarea creditarii, vor readuce PDL si optiunea politica de dreapta in prim-planul atentiei publice. La alegerile locale si parlamentare din 2012, o alianta electorala intre PDL, UNPR si partidele minoritatilor nationale(mai ales UDMR si Partida Rromilor) poate atinge lejer +40%, daca ... ei, daca mai multe chestii, care sunt secret de serviciu ! :-)
ReplyDelete@ ShellyNix
ReplyDeleteLOL :-))
Frumoase povesti SF le spune Basescu pedelistilor ca sa-i convinga sa nu miste in front! Iar "usoara crestere spre 15%" suna intr-adevar foarte promitator :-)
Sa aiba incredere in tine 1 din 7 oameni, in conditiile in care le-ai taiat 25% din salarii, ai crescut TVA la 24% si ai facut multe alte chestii impopulare, asta e promitator :-) Iti reamintesc faptul ca PSD, in 2007, dupa esecul suspendarii lui Traian Basescu, ajunsese la 12% in sondajele de opinie, ceea ce nu l-a impiedicat ca in doar 6 luni sa obtina 24% la europarlamentare, dupa un an - 28% la locale si dup un an si jumatate - 33% la parlamentare. PDL, chiar in situatia dificila din acest moment, beneficiaza de importante atuuri politice, si mai ales beneficiaza de timp - inca doi ani fara alegeri. Si oricum, ce nu castiga in alegeri, se cumpara ulterior la bucata :-)
ReplyDelete@ ShellyNix
ReplyDeleteHm... am mai auzit iluzii de genul asta si la altii. Este posibil ca un partid sa creasca spectaculos in Romania, dar nu fiind la guvernare. Electoratul pe care PDL l-a pierdut in lunile astea nu cred ca se va mai intoarce (sau doar o infima parte); am discutat in alte postari tipul de electorat cu care s-a "ingrasat" PDL in ultima perioada, este in mare masura electoratul traditionalist, anti-modern, care isi cauta un "tatuc" (lider charismatic, populist, care emana autoritate). Oamenii astia il votau pe Iliescu, apoi PSD-ul lui Geoana i-a pierdut si au mers catre Basescu (asta ar putea fi si o explicatie a minimului istoric al PSD si maximului istoric al lui Basescu din jurul momentului suspendarii). Basescu i-a pierdut acum; odata rupta legatura mistica cu "tatucul", ea nu se mai reface, indiferent daca viata devine mai buna. E o iluzie ca acesti votanti vor reveni la PDL daca isi revine economia, pentru ca imaginarul lor politic are cu totul alte baze. Mai degraba, vor rataci "orfani" disipandu-si voturile, pana cand vor intalni noul "tatuc"; or, tocmai asta incearca sa le ofere acum Dan Diaconescu (parerea mea: nu va tine, omul este mult prea evident o facatura, o sa se desumfle la fel de brusc cum s-a umflat).
Si... de cand e PDL de dreapta? Poate de cand taierea pensiilor si salariilor trece drept "reforma statului". Nu ca ar fi in Romania vreun partid cu doctrina adevarata, mai avem mult de lucru pana atunci.
Cei 15% de care spuneam anterior sunt nuceul dur de votanti PDL, care vor vota cu partidul indiferent de evolutiile politice si economice. Mai este inca 15% din electorat, nu tocmai de prosta factura asa cum sustin unii analisti, electorat conservator si profund antiPSD, care a votat PRM in 2000 si Traian Basescu-PD in 2004, 2008 si 2009. Acestia sunt dezorientati momentan si cauta un ”tatuc” dupa ce Tiranul Basescu a indraznit sa opereze masuri impopulare, dar absolut necesare; vor fi recuperati pe masura ce ”tatucul” va intarzia sa apara. Si mai sunt aproximativ 10% votanti care analizeaza rational inainte de vot situatia politica si economica, iar optiunea lor de vot depinde in mare parte de cine este ”raul mai mic”. Pentru a-i recupera pe acestia este necesar sa fie intreprinse masuri economice viabile, sa fie lansate proiecte politice interesante din partea PDL si sa fie accentuat, la fel ca in 2009, pericolul revenirii Mafiei Rosii (moguli-comunisti-mineri) la putere :-)
ReplyDeleteO Românie care a fost populată cu consecvență (dar nu permanent) de false personalități, condusă de falși lideri, întemeiată pe false mituri. De care ne este greu să ne detașăm. Cei care își fac iluzii în legătură cu șansa de a începe o viață nouă fără să o fi asumat matur pe cea veche, cu toate cele bune și rele ale sale, se înșeală amarnic. Însă, rezistența la scrutarea reală a interiorului prezintă la noi o rezistență teribilă. Actualizarea insistentă a unui trecut glorificat și abandonarea în mrejele lui perpetuează un imobilism în raport cu noi înșine. Subjugarea de către mitologiile construite pe istorie este contraproductivă și paralizantă, demonstrând un narcisism specific.
ReplyDelete