Sursa imaginii: Hotnews.ro
Devine tot mai clar zilele acestea ca acceptarea Romaniei si Bulgariei in zona Schengen va fi din nou amanata.
In ciuda eforturilor presedintiei poloneze a UE de a avansa o solutie de compromis (o aderare in etape a celor doua tari), cel putin doua state - Olanda, urmata de Finlanda - se opun chiar si unei aderari partiale a Romaniei si Bulgariei in viitorul apropiat. Au existat chiar relatari ca Franta si Germania ar fi de asemenea impotriva, dar dezmintite ulterior. Cum aderarea la Acordul Schengen necesita acceptul unanim al statelor membre, perspectivele pentru sedinta de maine a Consiliului Justitie si Afaceri Interne (JAI) nu sunt deloc optimiste. In plus, ratarea aderarii in perioada presedintiei poloneze a UE, care a facut din cauza Romaniei si Bulgariei o prioritate a mandatului sau, poate insemna un blocaj pe termen mai lung.
Pozitia guvernelor care se opun admiterii tarii noastre in Schengen nu este usor de acceptat. Ea pare determinata in buna masura de considerente de politica interna, in special de presiunea in crestere a curentelor eurosceptic si xenofob din propriile tari. La fel de adevarat este ca platim si pentru problemele Greciei si Italiei in a controla imigratia ilegala, ca si pentru o deteriorare generala a atmosferei din jurul constructiei europene si a liberei circulatii in particular, despre care am mai scris (aici si aici).
Principalul motiv invocat - lipsa de progrese in combaterea coruptiei - poate fi valabil in absolut, dar nu are legatura cu conditiile initiale, pe care Romania si Bulgaria deja le-au indeplinit (conform avizului Comisiei Europene si votului din Parlamentului European). Impunerea de noi conditii echivaleaza cu o schimbare a regulilor in timpul jocului; in plus, obtinerea de progrese in lupta impotriva coruptiei este un criteriu destul de vag si greu de cuantificat, care poate lasa mult timp de acum incolo decizia la discretia intereselor politice.
Pe de alta parte, reactiile de pana acum ale Romaniei si Bulgariei nu sunt de natura sa le ajute catusi de putin. Blocarea importului de flori olandeze de catre Romania sau amenintarea Bulgariei ca va impiedica reforma Acordului Schengen nu fac decat sa creasca ostilitatea in randul occidentalilor si regretele, deja exprimate ocazional, ca cele doua tari au fost admise prea devreme in UE (este ilustrativa aceasta declaratie). De fapt, este foarte posibil ca ralierea explicita Finlandei la pozitia Olandei sa reprezinte in parte si o reactie de raspuns la incercarea de presiune romano-bulgara, perceputa drept santaj. Initial, a existat o reactie de usurare in unele cancelarii occidentale la vestea ca Olanda a luat asupra sa opozitia explicita fata de extinderea zonei Schengen la Romania si Bulgaria, pentru ca si alte tari aveau reticente, dar preferau sa nu-si exprime atat de clar opozitia; cum acceptarea noilor membre necesita unanimitate, veto-ul olandez scutea alte tari de nevoia de a se expune. Faptul ca, acum, se inmultesc luarile de pozitie impotriva primirii Romaniei si Bulgariei poate fi si semnul unei solidarizari a unor state membre in fata presupusului santaj. Daca are cineva de castigat din asta, in mod sigur nu sunt Romania si Bulgaria, si nici proiectul european.
Si atunci, ce ar fi de facut?
Cum se poate raspunde in mod constructiv intr-o astfel de situatie?
Ideea pe care vreau sa o propun este urmatoarea:
In cazul unei decizii negative la Consiliul JAI de maine (prin care inteleg nefixarea unei date in 2011 la care cele doua tari sa poata adera macar partial la Acordul Schengen), Romania si Bulgaria ar trebui sa desfiinteze, printr-o decizie comuna, granita dintre ele.
Efectul politic al unei astfel de actiuni ar fi benefic pe toate planurile si ar relansa dosarul admiterii celor doua tari in zona Schengen in termeni noi. Sa explic:
In primul rand, o decizie a Romaniei si Bulgariei de a crea un fel de mini-Schengen intre ele prin desfiintarea granitei comune ar da un puternic semnal de incredere partenerilor europeni. Ne dorim ca restul tarilor din Schengen sa aiba incredere in capacitatea tarilor noastre de a gestiona frontierele externe, care vor deveni comune. Desfiintand granita dintre ele, Romania si Bulgaria ar arata ca au incredere una in alta.
In al doilea rand, o astfel de initiativa ar demonstra vointa ferma de integrare a celor doua tari si capacitatea de a-si asuma raspunderile aferente, dar nu intr-un mod confrontational, ci intr-unul constructiv, care ajuta UE in loc sa o submineze. Ar permite Romaniei si Bulgariei sa preia initiativa in acest dosar intr-un mod mult mai eficient si persuasiv decat orice masuri de retorsiune (care nu fac decat sa alimenteze spirala descendenta a dezagregarii proiectului european). Ar da o lectie euroscepticilor si, in mod sigur, s-ar bucura de sprijinul Comisiei Europene. Ce mod mai bun de a dovedi ca sutem capabili sa gestionam impreuna cu Bulgaria frontierele externe ale Uniunii, decat sa facem acest exercitiu mai intai pe proprie raspundere?
O astfel de masura nu ar prejudicia cu nimic, ba chiar dimpotriva, procesul unei aderari ulterioare la Schengen. Prin punerea in aplicare cu anticipatie a uneia dintre principalele componente ale procesului de aderare la Schengen, Bulgaria si Romania si-ar simplifica viata ulterior, ramanand de desfiintat doar controalele la granita Bulgariei cu Grecia si la a Romaniei cu Ungaria. Granita romano-bulgara este cea mai lunga dintre ele avand 631 km, in comparatie cu 448 km de granita intre Romania si Ungaria si cu 494 km intre Bulgaria si Grecia. Desfiintarea controalelor la cea mai lunga granita dintre cele trei avute in vedere la eventuala integrare in zona Schengen ar putea fi gestionata tehnic ca o etapa intermediara in acest proces.
Din punct de vedere al fezabilitatii, n-ar trebui sa existe nici o problema, din moment ce aceasta granita trebuia initial sa dispara inca din martie 2011, data tinta pentru intrarea Romaniei si Bulgariei in zona Schengen. Dimpotriva, disponibilizarea sau transferul personalului aferent de la punctele de trecere a frontierei, dezafectarea echipamentelor s.a.m.d. vor crea economii la bugetele celor doua tari si vor permite concentrarea atentiei pe securizarea cat mai buna a granitelor externe.
Din punctul de vedere al populatiei si al comunitatilor locale, nu cred ca va suferi cineva la disparitia acestei frontiere, care in timp si-a castigat un trist renume ca focar de coruptie si de sicane reciproce. Oamenii deja circula, de cativa ani romanii din sud fac cumparaturi peste Dunare sau merg in vacanta pe litoralul bulgaresc in numar mare, ajungandu-se chiar la initiative de genul subtitrarii filmelor in romana la unele cinematografe bulgaresti pentru a atrage spectatorii din tara noastra.
Pe scurt, un astfel de raspuns romano-bulgar la probabila respingere de maine a candidaturii lor la Schengen ar proiecta o imagine de parteneriat, responsabilitate, seriozitate si initiativa a celor doua tari, in contrast cu impresia jalnica lasata de primele reactii nervoase pe care le-au avut la vestea opozitiei Olandei.
Ar fi un raspuns in spirit european, nu in spirit balcanic.
Pentru politica europeana a Romaniei, prinsa mai mereu pe picior gresit in ultimii ani, o astfel de repliere creativa ar fi un mult-asteptat semn de viziune, consistenta si curaj.
Placa asta cu indeplinirea "conditilor tehnice" merita o replica. Preiau o parte dintr-un comentariu pe care l-am facut la RL.
ReplyDeleteAsistam la o lupta intre smecheria "damboviteana", ce incearca sa castice speculand "litera legii", si seriozitatea occidentala care se conduce dupa "spiritul legii".
Investitia in echipamentele de la granite au ca scop protectia spatiului Schengen fata de marfurile de contrabanda si fata de emigratia clandestina. Deci protectia este scopul, si investitia era o conditie necesara dar nu suficienta.
Sigur ca occidentalii au prevazut niste conditii tehnice in tratat, pentru ca au considerat ca partenerii sunt de buna credinta. Ei nu si-au pus problema ca ar putea avea probleme de coruptie institutionalizata. Bunele intentii nu le-au trecut in tratat, pentru ca ar fi insemnat sa jigneasca partenerii de discutii, candidati la aderare. Cand oficialii occidentali si-au dat seama ca degeaba au investit in dotarea tehnica, pentru ca traficul este "vamuit" chiar de oficialii de la Bucuresti, sigur ca si-au reconsiderat pozitia.
In ce priveste desfintarea granitelor cu Bulgaria, populatia nu are de suferit nici daca ramane granita. Daca se desfinteaza afecteaza traficul de marfuri si cum vrei sa ramana "mafiotii" fara "dreptul de trecere"?
@ Deceneu:
ReplyDeleteNu zic ca nu ai dreptate, chiar ma gandeam sa scriu despre cele doua tipuri de intelegere a integrarii... Problema este ca UE a mers pana acum mai mereu pe prima varianta ("litera legii" - adica criterii punctuale care trebuie bifate, tipul asta de abordare s-a aplicat inclusiv in domeniul anti-coruptiei, de care se face caz acum), ceea ca a lasat loc de intors tarilor candidate (adica "respectarea" formala a criteriilor, dar continuarea pe fond a vechilor naravuri). Cam toti au facut asa, nu doar Romania si Bulgaria; e drept, conteaza si masura in care au facut-o, Romania si Bulgaria fiind campioane la trisarea sistemului.
Acum, vechile tari membre incearca sa schimbe tipul de abordare spre a doua paradigma... Dar sunt cel putin trei probleme cu asta: 1) e tarziu, se schimba regulile si se muta portile spre sfarsitul "meciului", ceea ce nu e tocmai in regula; 2) noile criterii nu sunt clare si lasa loc de multe interpretari (o anumita doza de neclaritate e inerenta in acest tip de abordare, bazat pe "spiritul", nu pe "litera" criteriilor), ceea ce poate crea probleme mari in monitorizarea angajamentelor; 3) se re-creaza raportul de tip profesor-elev din perioada de pre-aderare, ceea ce e destul de greu de gestionat cu tari aflate deja in interiorul UE - se instituie de facto diferite categorii de tari membre.
In plus, este clar pentru toata lumea ca Romania si Bulgaria nu raman afara doar din vina lor (desi vina lor exista, fara indoiala), ci si din cauza climatului general tot mai toxic din Europa (vezi articolele mele precedente pe tema asta, sunt linkuri in text). Se poate spune ca au "ghinion" in privinta asta, asa cum au avut "noroc" cand au fost primite desi nu erau 100% gata.
De acord ca si timpurile sunt nefavorabile, dar si noi suntem mult mai corupti decat tarile primite anterior. Compatibilitatea intre tarile fondatoare si cele primite inaintea noastra este mult mai buna.
ReplyDeleteAcum Olanda poate pretinde sa vada cum rezolva justitia un abuz de putere, si sa ceara amanarea votului pana cand decizia va fi definitiva.
Olanda ar putea spune "dovediti ca justitia functioneaza, prin masurile de sanctionare a vinovatilor si despagubirile acordate pagubitilor".