Leaving Romania (EN)

Just a few days ago, the OECD published the 2012 edition of its Economic Survey of the European Union. Overall interesting reading: though the European Commission was consulted and could comment on the draft version, this represents a welcome outside view of EU's current situation and challenges (as is known, Brussels has a tendency to be inward-looking and to see itself as the centre of the universe; thus, it is always good when different pertinent perspectives make their way).

One particular finding has drawn my attention, one that situates Romania as a striking outlier: emigration to the old EU members after accession. While there has been lots of converging evidence about the massive migration out of Romania in recent years - including the recent census in the country, and anecdotes about the massive presence of Romanians across Western Europe -, it is striking to see how it compares with other new members of the EU in this regard.

As per the chart above, the rate of emigration post-EU accession is more than double from Romania compared to any other country that joined the Union in 2004-2007. Compared to Poland, the other populous country among new EU members, Romania's emigration rate is four times higher, which considering that Romania's population if about half that of Poland, means that - notwithstanding the legend of the omnipresent Polish plumber - roughly twice as many Romanians as Poles have emigrated to Western Europe.

Rezolvarea problemei banilor (RO)

Pentru a evita demiterea in bloc, conducerea PDL in frunte cu Emil Boc a lansat oferta de pace: rezolvarea problemei banilor si implicarea garzii vechi in campania electorala.

(sursa)

O stire care, de regula, trece neobservata in Romania: ca sa-si rezolve niste probleme interne de partid si ca sa-si incarce pusculita mitei electorale in perspectiva apropiatelor alegeri, partidul de la putere baga adanc mana in banii nostri. Ce-i drept, o parte dintre acesti bani - destul de mica, totusi, dupa ce-si vor fi facut plinul firmele de partid punand inca cateva randuri de borduri triple,  sau cosuri de gunoi la 400 euro bucata - se va intoarce la unii dintre romani sub forma pungilor de zahar, sticlelor de ulei, sarmalutelor, mititeilor si altor pomeni electorale, in schimbul votului pentru actuala putere.

De partea cealalta, opozitia, infranta la ultimele alegeri pentru ca "sistemul lor [al puterii] de furt al alegerilor a functionat mai bine [decat al nostru]" (Victor Ponta dixit), va face si ea ce poate - desigur mult mai putin, pentru ca are acces la o felie seminficativ mai mica a resurselor publice; chiar si asa, inca are balta peste! (vezi de exemplu aici).

Risipa si deturnarea banilor publici de catre cei alesi sa-i gospodareasca nu este ceva nou in Romania. Dar jaful din anii electorali este un fenomen aparte, care merge din record in record. Doar situatia tulbure din PDL si un gest - nu stiu cat de sincer sau cat de calculat - al premierului din urma cu cateva zile au facut sa razbata in spatiul public ecouri ale felului discretionar in care politicienii arunca cu banii nostri.

Puterea portocalie ne-a impuiat capul, de ceva vreme, cu necesitatea stringenta de a tine cheltuielile publice sub control, de a limita deficitul bugetar, de a 'strange cureaua'. S-au inchis scoli si spitale, au fost lasati oameni pe drumuri, altii au murit cu zile. Insa cu cat se apropie alegerile, cu atat mai usor se gasesc bani - ce miracol!

Poate ca mai eficient decat orice limitare prin Constitutie a deficitului bugetar ar fi sa gasim o modalitate de a tine putin mai departe de punga publica mainile lacome ale politicienilor in anii electorali.

Un risc pe care nu ni-l putem permite (RO)

Dupa ce s-a transformat - in numele revitalizarii mineritului - in campionul lobby-ului pentru exploatarea cu cianuri a aurului de la Rosia Montana, presedintele Basescu si-a mai gasit o cauza pe care sa o sustina, in calitatea sa auto-atribuita de "sef al statului"*: exploatarea gazelor de sist. Desigur, in numele unui alt scop nobil - independenta energetica a Romaniei.

Aruncand aluzii la posibile interese oculte care ar vrea sa tina tara noastra dependenta de Rusia, opunandu-se extragerii gazelor de sist care ne-ar asigura independenta energetica, Basescu pregateste terenul pentru a putea acuza de tradare pe oricine s-ar opune planurilor sale.
N-ar fi prima data.

Ca si in alte situatii, presedintele-jucator vrea de fapt sa joace in afara regulilor, negand celeilalte parti dreptul legitim la opozitie.
De aceea, reproduc filmul de mai jos - referitor la tehnologia utilizata la explorarea gazelor de sist si la efectele ei asupra vietii pe pamant - partial pentru a ajuta dupa puterile mele la restabilirea unui echilibru al informatiei, conform principiului audiatur et altera pars. Cred ca toti romanii ar trebui sa-l vada (subtitrarea in romaneste este disponibila apasand butonul "CC" din fereastra video) - si mai ales cei care se vor afla intr-un fel sau altul pe circuitul formal al deciziilor pe care Basescu le anunta in stilul caracteristic (dupa ce a batut deja palma).

Cred insa ca implicatiile filmului, in contextul afacerilor Rosia Montana si Chevron / gaze de sist din Romania de azi, sunt inca si mai sumbre si trec de nivelul lui Basescu, oricat de sef de stat si supraom s-ar putea el crede in momentele lui euforice.

Cum a aparut subiectul Schengen pe agenda Consiliului European din 1-2 martie? (RO)

In aceasta postare nu voi reveni asupra istoriei cu mini-santajul asupra Serbiei si aliatilor europeni, despre care am scris in postarea precedenta. Imi mentin parerea si cred ca in general nu este bine in politica externa sa-ti iei prin surprindere aliatii. Poate voi reveni altadata asupra implicatiilor ultimelor zile in ce priveste profilul european al Romaniei.

As vrea totusi sa clarific un aspect foarte concret, factual, care vad ca este in mod persistent denaturat in presa: a contribuit amenintarea Romaniei cu blocarea acordarii statutului de tara candidata la UE Serbiei la introducerea subiectului Schengen pe ordinea de zi a Consiliului?

Pe mai multe canale s-a lansat teza ca, "incordandu-si muschii" in dosarul sarbesc, Romania ar fi obtinut readucerea in discutie a subiectului aderarii ei si a Bulgariei la Schengen.

Din cate imi pot da seama, teoria a fost lansata pe hotnews.ro, care a vorbit prima data de aparitia "surprinzatoare" a chestiunii Schengen pe agenda Consiliului, facand referire la o scrisoare de invitatie emisa miercuri 29 februarie catre presa de biroul Presedintelui Consiliului European. Mai mult, in articolul hotnews se sugereaza o legatura directa cu pozitia Romaniei din ziua precedenta fata de Serbia.

Teoria aceasta, cum ca Romania ar fi obtinut introducerea pe agenda a problemei Schengen pe ultima suta de metri datorita atitudinii fata de Serbia a fost ulterior propagata pe numeroase canale de presa - mai ales dintre cele apropiate puterii portocalii, dar nu numai. Pana si astazi Ziarul Financiar, enumerand presupusele rezultate ale pozitiei adoptate de Bucuresti, scrie ca "in al doilea rând, a fost readus în discuţie subiectul Schengen care nu era pe agenda summit-ului".

Care este adevarul?

Feriti raza de actiune: Basescu iar face politica externa (RO)

Felul in care Romania a obstructionat pe neasteptate acordarea statutului de tara candidata la Uniunea Europeana pentru Serbia este inca un simptom al izolarii internationale crescande la care ne supune regimul basist. Cat de deplasata (chiar cu totul "din alt film") a fost supralicitarea neasteptata a diplomatiei romanesti (actionand la ordinele directe ale lui Basescu) puteti vedea aici. Ce efecte ar putea sa aiba in chestiunea stricta a minoritatii romane/vlahe din Serbia, vedeti aici; trebuie sa fii cu totul paralel cu realitatea - sau neinteresat in a rezolva cu adevarat problema - pentru a crede ca presedintele Tadic, aflat in dificultate inainte de alegerile din Serbia, poate ceda la astfel de presiuni venite in ceasul al 12-lea, dupa ce si-a asumat deja costurile politice ale concesiilor facute in privinta Kosovo (si pentru care acordarea statutului de stat candidat se dorea o compensatie).

In timp ce scriu aceste lucruri, diplomatiile romana si sarba cauta probabil fiecare o solutie de salvare a situatiei, fara a parea ca tara lor face un pas inapoi. Situatia este extrem de neplacuta pentru ambele parti, dar Serbia are sustinerea si simpatia a 26 de tari membre UE, in timp ce Romania s-a auto-izolat (din nou!).

Desigur, puterea de la Bucuresti si presa apropiata ei fac tot ce se poate pentru a prezenta aceasta noua ridicare a poalelor in cap drept o mare victorie - de exemplu, pretinzand ca santajul de ieri al Romaniei a readus in discutie chestiunea intrarii in zona Schengen. Titlul hotnews.ro, care sugereaza aparitia "surpriza" a subiectului Schengen (de fapt, al opozitiei singulare a Olandei la aderarea Romaniei si Bulgariei) pe agenda summit-ului UE de maine ca rezultat indirect al "aratarii pisicii" prin blocarea Serbiei, este contrazis chiar in continutul articolului, unde se recunoaste ca rediscutarea problemei la summit-ul din martie 2012 a fost deja stabilita in concluziile Consiliului din decembrie 2011 (vedeti si punctul 15 de aici). Dar ce mai conteaza? Pentru cei mai putin atenti la detalii, Basescu poate poza inca o data drept barbat viril si campion al demnitatii nationale.

Daca Romania avea o pozitie externa de oarecare influenta si o politica externa consistenta, nu ar fi ajuns in situatia sa surprinda neplacut pe toata lumea cu un subiect care, desi important pentru noi, este perceput ca fiind cu totul meschin si inoportun la scara istorica a lucrurilor. Ar fi facut din chestiunea vlaha un subiect in discutiile dintre UE si Serbia privind acordarea statutului de candidat cu mult timp in urma, ar fi explicat cu rabdare si pe indelete partenerilor europeni legitimitatea preocuparilor Bucurestiului.

Ce se intampla, de fapt, este ca avem o politica externa dominata de umorile schimbatoare ale lui Basescu, iar acest episod nu este decat ultimul dintr-o lunga serie, care a facut din Romania o tara marginala in Europa.

Scurte precizari:

Guvern non-politic, nu anticipate! (RO)

UPDATE (7/02): Mintea romanului de pe urma... Ponta ar vrea acum guvern non-politic, de tehnocrati, dupa ce ieri a insistat (impreuna cu PNL si PC) pentru alegeri anticipate cat mai curand. Sper sa mai aiba ocazia sa discute asta - de exemplu, daca echipa lui Ungureanu este respinsa de Parlament - dar nu sunt mari sanse.

Ceea ce ar fi trebuit sa se intample inca din toamna lui 2009 - demisia unui guvern nelegitim - se intampla, in sfarsit, acum. Iesirea oamenilor in strada a avut pana la urma efect, un efect in cascada, care a schimbat radical datele problemei, antrenand o serie de concesii disperate ale puterii - retragerea legii Sanatatii si reinstalarea lui Raed Arafat la minister, demiterea lui Baconschi, suspendarea taxei de poluare s.a.m.d. Situatia a devenit si mai greu de sustinut dupa ce decizia Curtii Constitutionale impotriva comasarii alegerilor a marcat inca un precedent in seria deciziilor neconstitutionale impuse de guvernul Boc prin angajarea raspunderii.

Am inceput acest blog cu peste doi ani in urma, in timpul crizei politice din 2009, pentru ca am simtit un pericol iminent la adresa ordinii democratice din Romania. Evenimentele care au urmat mi-au confirmat, din pacate, temerile. Sub lozinca reformarii statului, presedintele Basescu a fortat mentinerea unui guvern nedemocratic, impotriva majoritatii politice din Parlament. Ulterior, puterea portocalie a subminat sistematic institutiile democratice, incepand chiar cu Parlamentul (lucru despre care am scris pe larg). Din pacate, opozitia nu a vrut sau nu a putut sa apere integritatea institutiilor, principiilor si regulilor democratiei, parand de cele mai multe ori mai preocupata de scorul propriului meci politic cu puterea, decat de soarta democratiei romanesti.

Plecarea acestui guvernul nelegitim creeaza in ceasul al 12-lea o deschidere intr-o situatie de fundatura adanca, in care Basescu si ai lui adusesera politica romaneasca. Dar totul depinde de cum va fi folosita aceasta fragila deschidere.

Parerea mea este ca, in acest moment, telul opozitiei trebuie sa fie instaurarea unui guvern interimar - preferabil non-politic - de consens cat mai larg, care sa gestioneze afacerile curente si sa organizeze alegeri corecte. In felul acesta, s-ar putea restabili cat de cat credibilitatea procesului democratic (dupa ce, la un moment dat, corectitudinea viitoarelor alegeri a fost in mare pericol - vezi de exemplu comentariul Alinei Mungiu-Pippidi pe aceasta tema) si s-ar putea porni pe drumul lung al recladirii institutiilor democratiei in Romania.

Graba de a avea alegeri anticipate (vezi reactia la cald a lui Victor Ponta) cred ca tine mai mult de interesul politic al opozitiei de a capitaliza cat mai rapid actualul avantaj din sondaje, decat de bunul mers al tarii. Alegeri urmeaza sa aiba loc oricum in toamna, iar intre timp avem si alegeri locale. Mai importanta decat rapiditatea alegerilor acum este corectitudinea si credibilitatea lor - pur si simplu, Romania nu isi mai permite inca in rand de alegeri cu rezultate contestate sau contestabile. Este urgent nu sa-l instalam pe Ponta la Palatul Victoria, ci sa restauram ordinea democratica.