Tuesday, July 20, 2010

Arma de integrare in masa (RO)

In 1859, Romania moderna a luat fiinta ca stat printr-o mica smecherie. Pentru a ocoli opozitia marilor puteri fata de unirea Moldovei si Tarii Romanesti, solutia gasita a fost punerea lor in fata faptului implinit, prin alegerea aceleiasi persoane - Alexandru Ioan Cuza - ca principe in ambele tari.
Nu a fost foarte elegant, dar a functionat.

Astazi, cand o parte a presei occidentale se ingrijoreaza de integrarea tacuta a Republicii Moldova in UE prin oferirea in masa de pasapoarte romanesti, miza, contrar aparentelor, nu este unirea celor doua tari de limba romana despartite de Prut. Unirea - in sens de unificare statala, politico-administrativa dupa exemplul Germaniei in 1989 - pur si simplu nu este pe agenda politica a nici uneia dintre parti, cel putin deocamdata, si nu are sustinere majoritara in randul populatiei nici de pe malul stang, nici de pe malul drept al Prutului.
Adevarata miza, despre care am mai scris, este extragerea Republicii Moldova din sfera de influenta estica si orientarea ei, stabila si ireversibila, catre occident.



Smulgerea din imbratisarea marelui frate de la est nu este niciodata una usoara. Ea le-a reusit tarilor baltice, dar intr-un moment istoric foarte particular, de slabiciune si degringolada a imperiului. Georgia pare ca s-a desprins si ea ireversibil, dar cu un pret considerabil (platit inclusiv prin natura unui regim politic cu inclinatii autoritare si prin pierderea unei parti a teritoriului); Ucraina a parut la un moment dat ca va scapa, dar a fost doar o iluzie.
Ce sanse poate avea Moldova, cea mai saraca tara de pe harta Europei, cu armament si trupe rusesti inca stationate pe o parte a teritoriului sau, dependenta economic in mare masura de zona estica (pentru importul de energie si principalul sau export, cel de vin si alimente), intr-o perioada de resurgenta a puterii si influentei rusesti la nivel global si mai ales in fosta zona sovietica?
Foarte mici, desigur. Nu intamplator, tara s-a aflat timp de opt ani sub un regim declarat comunist, care - mai ales in ultima perioada - a adoptat la nivel discursiv si politic o atitudine tot mai clar aliniata Moscovei. Si care a reusit performanta de a castiga detasat alegerile din aprilie 2009 prin fraude de domeniul evidentei (de exemplu, cresterea numarului electorilor de pe liste, in ciuda tendintei binecunoscute de declin demografic), dar obtinand binecuvantarea OSCE (unde Rusia are o influenta semnificativa).

O singura tara europeana, Romania, a incercat in ultimii ani sa se opuna acestei tendinte. Dar ce putea face Romania, una dintre cele mai sarace tari din UE, aflata inca sub monitorizarea Comisiei Europene datorita problemelor cu coruptia, lipsita in mare masura de credibilitate si influenta externa? Romania nu putea exercita nici atractia economica pe care a reprezentat-o R.F.G. fata de R.D.G. (in traducere pentru cei tineri: fosta Germanie de vest - Republica Federala - fata de fosta Germanie de est - Republica Democrata), nici rivaliza cu influenta militara a Rusiei, nici exercita atractia etno-culturala a mitologiei nationale pe modelul Ungariei vecine.

Oferirea accesului la pasaportul romanesc a reprezentat, in aceste conditii, una dintre putinele cai de influenta disponibile. Si se pare ca aceasta modalitate a fost folosita cu eficacitate surprinzatoare.

Cand tinerii moldoveni au iesit in strada in aprilie anul trecut, revoltandu-se impotriva inca unei manipulari comuniste, regimul lui Voronin a recurs la represalii brutale si a identificat corect de unde venea pericolul: dinspre vest, si in principal dinspre Romania. A intrat insa intr-o logica auto-distructiva, incercand sa implice Romania (plus Statele Unite, Serbia, Israel) in evenimentele de strada de la Chisinau fara a putea produce nici o dovada convingatoare. Miza de fapt se jucase timp de ani de zile la nivelul burselor de studiu pentru studenti si - desigur - al pasapoartelor. In disperare de cauza, Voronin a recurs la gesturi ridicole: expulzarea de diplomati romani, introducerea unilaterala a vizelor, in general incercarea de a reteza legaturile tot mai complexe care se dezvoltasera la nivel uman intre cele doua maluri ale Prutului.
Reactia populatiei s-a vazut la alegerile anticipate din iulie 2009 (care au fost convocate nu pentru ca s-ar fi recunoscut cumva frauda din aprilie, ci pentru ca in parlament comunistii nu au putut obtine singurul vot care le mai lipsea pentru alegerea presedintelui): Voronin si comunistii lui au pierdut majoritatea, iar guvernul a fost format de o coalitie pro-occidentala si pro-romaneasca, Alianta pentru Integrare Europeana.

Din momentul schimbarii puterii de la Chisinau, cursul politic s-a intors cu 180 de grade si a inceput o cursa contra cronometru pentru ancorarea cat mai trainica - de dorit, ireversibila - a Moldovei la occident. UE si-a intensificat rapid cooperarea cu noile autoritati si a pus in miscare un pachet substantial de sprijin pentru programul de reforme anuntat de Alianta. Cand scriu aceste randuri, consilieri de nivel inalt ai UE au fost deja implantati in ministerele cheie, dupa modelul aplicat tarilor aflate in proces de aderare (ceea ce Moldova nu este deocamdata in mod oficial); intr-o alegere care da un indiciu despre sensul evenimentelor, printre acesti consilieri europeni sunt bine reprezentate tarile baltice. Fonduri semnificative vor fi acordate Moldovei in perioada urmatoare sub forma de asistenta externa - cum spuneam intr-o postare anterioara, sumele vehiculate, raportate la populatia Moldovei, sunt de acelasi ordin de marime (sau comparabil) cu fondurile structurale acordate de UE noilor state membre. Comisarul European pentru Extindere si Politica de Vecinatate, cehul Stefan Fule (o alta conjunctura norocoasa pentru Moldova este prezenta unui est-european in acest post), a facut declaratii publice fara precedent privind vocatia de integrare a Moldovei in UE. Iar discutiile privind liberalizarea regimului de vize pentru cetatenii moldoveni avanseaza si ele.

Este placut sa ne gandim ca acest sprijin masiv si explicit de la UE pentru orientarea actuala, pro-europeana a Moldovei ar fi venit oricum, pe baza constiintei apartenentei europene a micii republici. Dar mai probabil mi se pare ca la asta a contribuit, intr-o masura semnificativa, si realizarea faptului ca, cu Romania inauntru, Moldova este greu de tinut afara. Politica acordarii de pasapoarte romanesti si-a atins scopul.

Cateva clarificari inainte sa inchei:

1. In ciuda a ceea ce se sugereaza in Der Spiegel, The Daily Telegraph, The Daily Express, Il Giornale s.a., Romania nu acorda moldovenilor pasapoarte in masa si fara criterii. Exista o procedura care nu este foarte simpla, exista niste criterii. Vorbim doar de accelerarea fluxului birocratic de procesare a cererilor depuse de sute de mii de cetateni moldoveni, multe fiind in asteptare de ani de zile.

2. Daca politica pasapoartelor este una pragmatica, asa cum banuiesc, ritmul acordarii acestora va scadea, nu va creste, atunci cand Moldova se va afla in mod clar si ireversibil plasata pe o traiectorie de integrare europeana (ceea ce, mai precis, inseamna pastrarea orientarii politice pro-europene si pro-reformiste dupa noile alegeri anticipate din acest an, care au devenit inevitabile din acelasi motiv pentru care s-au facut alegeri anticipate in iulie 2009 - blocajul in alegerea unui presedinte).

3. Surprinderea mimata de oficiali bulgari care se trezesc vorbind despre faptul ca etnici bulgari din Republica Moldova ar primi pasapoarte romanesti este din ciclul uzual al aflarii in treaba al vecinilor de la sud, care gasesc mereu modalitati de a face mici sicane Romaniei, de obicei insa, ca si acum, fara mare efect. Miza Romaniei este orientarea politica si strategica a Moldovei de peste Prut, iar acordarea accesului la pasapoarte este unul dintre putinele mijloace eficace de influenta pe care Bucurestiul le are. Bineinteles ca pasapoartele nu se pot acorda pe baza de discriminare etnica! Bineinteles ca un etnic bulgar sau rus sau chinez din Republica Moldova va beneficia de acelasi tratament daca indeplineste conditiile formale stabilite (care oricum privilegiaza indirect etnicii romani).

4. Cine a mai citit acest blog stie bine ca sunt departe de a fi un fan al presedintelui Basescu. Cred insa ca abordarea acestei chestiuni la modul "Basescu ne face din nou de rusine in occident, dand pasapoarte moldovenilor" ar fi o stupizenie, in lumina argumentelor de mai sus. Ma bucur sa vad ca mediile de opozitie in general nu au muscat aceasta momeala. Basescu a procedat pana acum corect in chestiunea pasapoartelor, sper sa nu sara peste cal in stilul sau obisnuit. Aceasta politica nu ii apartine doar lui, ci a fost una dezvoltata si aplicata de guvernele succesive din ultimii cinci ani, cel putin. In schimb, Basescu este singurul care a tras si profit politic din asta. La alegerile prezidentiale, in turul doi a obtinut 94% din voturile exprimate in Republica Moldova de cetatenii romani de acolo, parte a votului diasporei care a rasturnat rezultatul inregistrat pe teritoriul Romaniei.

1 comment: