Despre ce vorbeste Basescu cand vorbeste despre reforme (RO)

Unul dintre cele mai rezistente mituri despre Basescu este cel care il zugraveste drept campion al reformelor. Oameni pe care ii respect, chiar aflati uneori in dezacord cu tactica lui politica, inca il crediteaza cu intentii reformiste. Si nu ma refer la talibanii portocalii care vad pana si in taierea pensiilor si a salariilor un pas decisiv si curajos in modernizarea Romaniei, pentru care orice hahait de la Cotroceni echivaleaza cu noi descoperiri fundamentale in stiinta guvernarii; ci la oameni cu care se poate discuta rational. Lor ma adresez acum.

Spre deosebire de revolutii sau lovituri de stat, reformele se desfasoara in interiorul unui cadrul legal si institutional, cu respectarea unor proceduri si reguli stabilite. Ele urmaresc imbunatatirea sistemului, nu desfiintarea lui. Reformele, prin definitie, nu pot fi anti-sistem. Fie ca sunt graduale sau bruste, moderate sau radicale, specifice sau generale, ele nu ataca fundatia sistemului (institutiile de baza, ordinea constitutionala); iar cand schimbari fundamentale sunt identificate ca absolut necesare, procesul de urmat este cel prescris pentru asa ceva, cu restrictii si garantii procedurale menite sa asigure ca transformarile vizate nu creeaza destabilizare, ca sunt dorite de un segment reprezentativ al societatii si nu doar de o factiune politica, ca nu pun in pericol insasi existenta sistemului.

Exista o diferenta de esenta intre jocul politic in interiorul unui set de reguli, care coresponde spatiului de actiune al reformatorului, si jocul in afara regulilor stabilite, care apartine vandalismului fortelor anti-sistem.

Privind la parcursul politic al lui Basescu, este foarte greu sa gasim situatii in care el a actionat ca un reformator. Gasim in schimb foarte multe situatii in care s-a manifestat ca un vandal politic.

CCR - minutul si scorul (RO)

Asaltul politic din ultimele zile asupra Curtii Constitutionale (CCR) are o miza foarte importanta. 

CCR, care a emis in ultimele luni multe decizii neplacute "portocaliilor" - in chestiuni mergand de la politizarea administratiei la Legea ANI sau Legea lustratiei - poate efectiv bloca masurile de taiere a pensiilor si salariilor din sectorul public, pentru care guvernul si-a angajat raspunderea. Si ca sa fie clar, PSD si PNL si-au anuntat deja intentia de a sesiza CCR in aceasta chestiune; si nu numai ei.

Ce se poate intampla? Pai, de exemplu, iata ce s-a intamplat in Letonia, unde guvernul a decis anul trecut sa reduca pensiile cu 10% (si cu 70% pensiile celor care inca lucreaza): Curtea Constitutionala letona a declarat masura ca anti-constitutionala, ceea ce obliga guvernul sa plateasca retroactiv compensatii pensionarilor.

In plus, in functie de evolutiile politice din perioada urmatoare, nu este exclus ca CCR sa fie chemata sa se pronunte din nou in chestiuni fundamentale de guvernare, cum ar fi desemnarea premierului sau suspendarea presedintelui.

Basescienii stiu asta, de aceea maresc presiunea politica asupra CCR prin blocarea numirilor neconvenabile si declaratii ca aceasta, recenta, a presedintelui. 

In principiu, CCR este o institutie aflata deasupra luptelor politice, garantul ultim al ordinii constitutionale. In practica, numirile in CCR sunt facute de organe politice - Presedintia si cele doua camere ale Parlamentului. Mandatele judecatorilor CCR sunt de 9 ani si nu pot fi reinnoite. CCR este compusa din 9 judecatori, iar mandatele a 3 dintre ei s-au incheiat in 2010. De cine ii va inlocui poate depinde raportul de forte politice din interiorul CCR, care la randul sau poate determina natura unor decizii importante in lunile care vin.

De aceea, este interesant sa vedem cine sunt judecatorii CCR si care sunt probabilele lor simpatii politice.

Noua linie a frontului (RO)

[UPDATE (9 iunie): Scriam in aceasta postare ca presiunea politica asupra Curtii Constitutionale va creste. Acest lucru chiar se intampla.]

Am scris de multe ori pe acest blog despre efectul coroziv al basescianismului asupra cadrului legal si institutional al democratiei romanesti. Iata, de exemplu, ce scriam cu cateva luni in urma:

In Romania, cadrul democratic a ramas doar o carcasa de mucava. Structura de rezistenta a fost mancata de acidul numit basescianism.

Exemplul recent al scandalului desemnarii de catre Camera Deputatilor a unui judecator la Curtea Constitutionala (CCR) este suprarealist.

PSD, fiind direct afectat, se da de ceasul mortii, dar cazul este atat de strigator la cer incat sunt surprins ca nu exista o mobilizare mai larga a opozitiei si societatii civile. Nu este aici vorba de interesele PSD sau de valoarea intrinseca a persoanei pe care o sustine pentru pozitia din CCR (care intamplator nu este pe gustul meu, cum nici Teodor Melescanu, candidatul propus de PNL la Senat, nu este), ci de regulile fundamentale ale jocului intr-un stat de drept si intr-o democratie. A lasa ca aceste reguli sa fie calcate in picioare deschide o adevarata cutie a Pandorei. Se desfiinteaza practic reperele fixe, cadrul de referinta, lasand cale libera arbitrariului politic.

Basescienii trateaza cadrul legal si constitutional ca pe un fel de prastie, de care poti sa tragi cum vrei, in orice directie, pentru a-ti plesni adversarii politici peste fata. Legile - atunci cand isi mai amintesc de ele - se interpreteaza dupa cum cere interesul politic, iar pentru asta nu exista nici o limita: albul nu mai e alb, negrul nu mai e negru, iar 1+1 nu fac neaparat 2.  

Sa recapitulam ce s-a petrecut: 

Jos guvernul! (RO)

Noua intelepciune a opozitiei pare a fi ca actualul guvern ar trebui "sa-si duca crucea pana la capat".

Imbarbatate de ultimele sondaje, care - deloc surprinzator - arata PDL in cadere libera, PSD si PNL nu par catusi de putin grabite sa darame guvernul acum. Nu se pregatesc in mod serios sa-si asume raspunderea unei alte formule de guvernare, ci par mai degraba preocupate sa marcheze momentul adoptarii masurilor impopulare de taiere a pensiilor si salariilor intr-un mod care sa le maximizeze castigul de imagine, dar sa lase in continuare PDL-ul in pozitia ingrata de a pune in aplicare programul pe care l-a anuntat.

Daca ar fi serioase in intentia lor de a-si asuma raspunderea guvernarii in acest moment, PSD si PNL ar lucra in comun la textul motiunii de cenzura (ceea ce nu se intampla), ar pune bazele unui program comun de guvernare (in loc de asta, PSD foloseste ocazia pentru a-si relua razboiul ideologic cu cota unica, iar PNL pune conditii cvasi-imposibile pentru a intra la guvernare), ar incerca sa gaseasca un candidat comun pentru functia de prim-ministru. Si nu s-ar inmulti pe blogurile liberale luarile de pozitie  impotriva demiterii, acum, a guvernului prin motiune de cenzura (vezi de exemplu aici si aici).
Daca ar vrea cu adevarat sa preia acum guvernarea, opozitia ar face ca in octombrie anul trecut, cand a reusit sa propuna o solutie plauzibila cu Klaus Johannis si sa construiasca un consens majoritar in jurul ei. Este adevarat ca presedintele Basescu, in inconstienta lui, a distrus acea alternativa si a insistat pana in panzele albe cu o formula de guvern unilaterala si ilegitima, care ne-a adus in aceasta fundatura; dar este putin probabil sa mai poata repeta asa ceva acum pentru ca si-a epuizat capitalul politic.
In schimb, PSD si PNL se poarta ca si cum ar vrea cu tot dinadinsul sa-i dea dreptate lui Lazaroiu.

Inteleg foarte bine calculele politice care stau la baza acestei tactici.
Dar nu le consider acceptabile.

Building an impossible future (EN)

Israel is currently locked in a losing battle with the rest of the world to assert an impossible vision.

The vision to which the current Israeli government committed itself is that Israel has an absolute and unquestionable right to do anything it deems necessary to secure itself - whatever the costs and implications, whatever the suffering and death that it inflicts on others. By refusing to accept limits and constraints to its actions, which are the very essence of civilization, it effectively behaves as a barbarian entity.

The battle to impose this vision is one that Israel cannot possibly win, and - as so many of its honest friends realize - one that will certainly turn it into a pariah state and may potentially lead to its destruction.

The latest blunder at sea is only the latest episode in a long series of - by now - familiar occurrences.

Basescu, probleme? (RO)

Nervozitatea lui Basescu a atins cote maxime. Tot mai des, tensiunea rabufneste in violenta de limbaj.
De fapt, pe presedinte il mananca palmele, simte acut nevoia sa bata pe cineva.

Dar pe cine sa mai bata cand opozitia deja a ciuruit-o, Parlamentul l-a calcat in picioare pana a produs o majoritate pe placul lui, bugetarilor le-a prescris o cura de slabire prin taierea salariilor, pensionarilor le scurteaza chinul prin reducerea pensiilor,  iar in guvern sunt tot oamenii lui? Pe cine sa mai dea vina? Pe cine sa mai pedepseasca?

E greu sa mai gaseasca pe cineva caruia sa-i traga un dos de palma.
Dar nu imposibil. Cu instinctul lui infailibil de bataus, Basescu poate.