Adevarata miza a framantarilor din PDL (RO)

Dupa sedinta de sambata a Consiliului de Coordonare al PDL, filmul pe care il vedem in bucla, atat pe canalele portocalii (de exemplu aici), cat si - in mare masura - pe televiziunile "mogulilor", are un scenariu simplu, cu personajele pozitive si negative clar delimitate. Pe scurt, povestea care se propaga este urmatoarea: o mica falanga de reformisti (Monica Macovei, Cristian Preda, Sever Voinescu) a incercat sa reformeze PDL prin impunerea in statut a unor criterii mai stricte de integritate, dar "greii" partidului si baronii locali s-au opus. "Reformistii" au fost in minoritate, desconsiderati si umiliti; PDL se dovedeste nereformabil.

Mi se pare ca discutia din acest unghi prezinta doar o imagine incompleta si distorsionata a realitatii, pierzand din vedere miza cu adevarat importanta.

Chestiunea esentiala pentru Romania - in legatura cu acest partid - nu consta in criteriile de integritate din statutul PDL. De acord, coruptia este o problema, una serioasa, atat la PDL cat si la alte partide mai ales atunci cand / acolo unde sunt la putere, si este nevoie sa intarim mecanismele institutionale care sa tina aceasta problema sub control. In treacat fie spus, a crede foarte tare in sistemele interne de integritate ale partidelor mi se pare putin naiv: ele sunt bune daca exista si sunt aplicate, dar nu ne putem lasa numai pe mana partidelor pentru combaterea coruptiei in politica; autoreglementarea si autodisciplina au limite inerente, mai ales daca vorbim de politica romaneasca. Este nevoie de garantii anti-coruptie cat mai solide, institutionalizate in afara partidelor politice, la care sa aiba acces societatea civila, presa, cetatenii, celelalte partide (in primul rand opozitia, oricare ar fi ea) s.a.m.d.

Discutia nesfarsita despre "bunii si raii" din PDL mascheaza insa o problema mult mai grava, despre care am mai scris aici si aici. Ceea ce face ca PDL sa fie toxic pentru Romania, din punctul meu de vedere, nu este in sine coruptia din partid, ci felul in care aceasta factiune politica a preluat puterea totala, fara a avea legitimitatea democratica pentru asta si fortand cadrul legal si institutional. In aceasta deriva anti-democratica, pretinsa superioritate morala a PDL fata de alte partide (mai pur, mai putin corupt, in lupta contra "sistemului ticalosit") a functionat ca o perdea de fum, la adapostul careia a fost violata ordinea democratica.

Atacul impotriva pluralismului politic, impotriva institutiilor reprezentative ca Parlamentul, masluirea raportului de forte politice pentru care oamenii au votat sunt pericolele fundamentale pe care le reprezinta PDL (nu atat in sine, ci ca instrument al puterii basiste). Coruptia este de asemenea un rau, dar un rau de ordin secundar. Nu putem renunta la democratie de dragul anti-coruptiei - vom sfarsi pierzandu-le pe amandoua: incalecati de politicieni corupti si fara posibilitatea de a-i schimba pe cale democratica.

Pe scurt, pericolul cel mai mare reprezentat de PDL este capacitatea dovedita - si lipsa oricarei retineri - de a juca in afara cadrului democratic. Iar acest lucru este foarte legat de felul in care acest asa-zis partid tinde sa se supuna neconditionat unei singure persoane - Basescu.

Coruptia pedelistilor este si ea o problema, dar nu problema principala (si care oricum nu se rezolva prin amendamente la statutul partidului).

Privind lucrurile din acest punct de vedere, iata interpretarea mea a evenimentelor de sambata si a reactiilor care au urmat in media:

La Consiliu de Coordonare al PDL s-a dat la nivel superficial o lupta intre "reformisti" si "garda veche"; la nivel mai profund, insa, obiectul confruntarii a fost continuarea sau nu a controlului total al lui Basescu asupra partidului. In mod clar, partidul incepe sa-i scape din mana lui Basescu, ce s-a petrecut sambata nu este primul exemplu; dar la fel de clar este ca lupta nu este incheiata, presedintele are inca numeroase parghii de control in PDL.

In masura in care tripleta 100% basista Macovei-Preda-Voinescu (despre ultimul sa ne amintim ca este inventatorul termenului "basescianism" si ca a participat la falsificarea unui vot in Parlament) a suferit o infrangere de etapa, vad doua consecinte pozitive:

• continuarea procesului timid de desprindere a PDL de dominatia totala a lui Basescu, ceea ce este in principiu o veste buna pentru sansele de revenire democratica a Romaniei (am vazut ce poate face Basescu cu un partid pe post de ghioaga, cum poate lua puterea totala avand numai 30% din voturi); sa nu ne amagim totusi, drumul de parcurs ramane lung si incert, iar in tabara "castigatoare" de sambata sunt inca multi pioni ai presedintelui;
• prin expunerea mediatica negativa in urma respingerii "criteriilor de integritate", erodarea pretentiei de exceptionalism a PDL, care i-a servit drept camuflaj ideologic in asaltul asupra ordinii democratice sub pretextul "reformei".

In concluzie, vad rezultatul sedintei de sambata a PDL drept mai degraba bun pentru Romania.

Daca tripleta basesciana a "reformistilor" ar fi avut castig de cauza, nu stiu cat ne-am fi putut baza pe niste prevederi din statutul PDL pentru a limita hemoragia de bani publici spre firmele portocalii; in schimb, controlul lui Basescu s-ar fi intarit, iar ideologia de "partid ales" care trebuie sa aiba mereu puterea totala in stat ar fi primit un nou impuls.

Exista insa si un pericol, la care si televiziunile de stiri, chiar cele considerate anti-basiste, isi aduc din plin contributia: prin comentariile asupra sedintei pedeliste de sambata, se creeaza si se amplifica un fel de isterie publica legata de acele "criterii de integritate", care distrage atentia de la problema mult mai grava a derivei anti-democratice a puterii basiste si, indirect, pregateste terenul pentru viitoarele mutari ale lui Basescu. Aceste mutari ar putea include de exemplu o spectaculoasa campanie "anti-coruptie" bine tintita cu care sa-si discrediteze adversarii politici, sau crearea unui nou "partid al purilor", acea "Alba ca zapada" de care se vorbeste tot mai des si care ar fi noul instrument cu care Basescu va incerca sa stapaneasca Romania dupa sacrificarea PDL.

Paranteza:

Privitor la ideea unui nou partid, daca chiar se va ajunge pana acolo eu nu ma voi uita la discursul anti-coruptie, pentru ca astfel de discursuri am tot auzit, ultima data de la PD/PDL, cu rezultatele cunoscute. Voi fi in schimb foarte atent la cum se pozitioneaza orice nou partid fata de Basescu, pentru ca asta este mult mai relevant pentru a determina daca avem de-a face cu un partid democratic, capabil sa contribuie la refacerea ordinii de drept, sau doar cu un nou vehicol politic pentru puterea personala a presedintelui, care sa inlocuiasca uzatul (sau scapatul de sub control) PDL. Un eventual nou partid basist nu ma intereseaza decat ca obiect de analiza din perspectiva pericolului pentru democratie, chiar daca promite si luna de pe cer in materie de anti-coruptie.

Pe scurt:

• prevederile de integritate din statutul unui partid nu sunt esentiale in rezolvarea problemei coruptiei, este nevoie de garantii mai puternice, institutionalizate in afara partidelor;
• PDL este periculos in primul rand nu pentru ca ar fi mai corupt decat alte partide, ci pentru ca este total la dispozitia unui om (Basescu) si pentru ca joaca in afara regulilor democratice pentru acapararea si mentinerea puterii totale in stat;
• confruntarea actuala din PDL - si care este departe de a se fi incheiat - nu este fundamental legata de integritate, ci - mai important - de perpetuarea sau nu a controlului total al lui Basescu asupra partidului;
• din punct de vedere al sanselor de revigorare democratica a Romaniei, rezultatele Consiliului de Coordonare al PDL de sambata sunt mai degraba pozitive;
• totusi, sa nu uitam ca Basescu are un "plan B" la care deja se lucreaza, un nou partid, iar felul in care chestiunea integritatii este ridicata la rang de miza suprema in mass-media i-ar putea urca din nou mingea la fileu lui Basescu.