Rezistenta prin cultura (RO)

Dupa ce singurul defect pe care i l-a gasit presedintelui a fost "o anumita neglijenta a spontaneitatii", Andrei Plesu il numeste acum pe Basescu o "dezamagire ireversibila" si descopera ca nu are "respect si simpatie fata de oamenii de carte". Altii s-au scandalizat in surdina fata de atacul lui Basescu la Rege.

Iar acum, ce oroare!, omul de carte Andrei Plesu trebuie sa suporte el insusi atacurile basiste.

Noroc insa ca intelectualii nostri fini sunt caliti in astfel de lupte dure, pentru ca - sa nu uitam! - ei au facut rezistenta inca de pe vremea lui Ceausescu: "rezistenta prin cultura".


Cand Herta Muller a turnat o galeata de apa rece peste pretentiile de "rezistenta prin cultura" ale unora ca Liiceanu si Plesu, mi s-a parut initial ca a fost cam prea aspra si lipsita de nuante.

Dar de cand gasca formerly known as "intelectualii lui Basescu" isi desfasoara plenar maiestria echilibristica in distantari vagi si critici atat de subtile fata de fostul lor idol politic incat nu se intelege aproape nimic din jocul nuantelor, incep sa cred ca d-na Muller a fost de fapt prea ingaduitoare.

Biciul ca instrument al reformei (RO)

Va inceta UE sa monitorizeze Romania in domeniul Justitiei si al luptei impotriva coruptiei?
Ar trebui sa ne alarmam?

De la publicarea, saptamana trecuta, a ultimului raport despre Romania in cadrul Mecanismului de Cooperare si Verificare (MCV) al UE, perspectiva - inca incerta - ca monitorizarea post-aderare sa inceteze in 2012 a provocat unele emotii in anumite cercuri. 

De exemplu, Dan Tapalaga crede ca "Doar teama de Bruxelles i-a determinat pana azi pe toti politicienii romani, de la PDL, la PSD sau PNL, sa voteze in Parlament legi reformiste, sa modernizeze Codurile sau sa acorde, sub presiune, avizul procurorilor pentru a putea investiga mari cazuri de coruptie (Nastase, Mitrea, Ridzi, Pasat, etc). Numai sub presiuni externe puternice Romania a avansat, si-a imbunatatit cu pasi mici, uneori urmati de pasi inapoi, sistemul de Justitie. [...] Numai sub biciul de la Bruxelles, Romania s-a mentinut pe directia corecta" (sublinierea mea). Incheie spunand ca eventuala ridicare a MCV este "mult prea riscanta, cu consecinte incalculabile pe termen lung".

Metafora biciului este reluata, chiar in titlu, si de Sabina Fati, care considera ca "ridicarea MCV ar fi, pentru România, ca fardurile groase şi stridente pe obrazul unei prostituate cu prea mulţi ani de experienţă" - cu alte cuvinte, doar o spoiala care sa ascunda adevarul (articolul se intituleaza graitor: "Fara biciul UE, ne intoarcem in epoca Nastase").

Pare destul de straniu ca acesti sustinatori vocali ai "reformei" basiste a statului, care ni l-au prezentat insistent pe actualul presedinte drept un garant al anti-coruptiei si "directiei corecte" a Romaniei, sa aiba astfel de anxietati fata de posibilitatea incetarii monitorizarii externe. De ce s-or mai fi luptat atata pentru Basescu, daca in realitate ceea ce mana tara inainte este "biciul" UE? (Interesant ca s-au fixat exclusiv pe partea contondenta a metaforei "carrots and sticks", cand ar fi putut sa prezinte rolul UE sub forma sustinerii pentru campionii interni ai reformelor).

Nu este singura inconsistenta logica. Se poate pune si intrebarea: daca MCV este intr-adevar eficace, de ce nu a reusit pana acum sa produca o schimbare reala si durabila in Romania si tot avem nevoie sa-l prelungim, ca pe un tratament prescris pentru o scurta convalescenta si care devine pana la urma un factor permanent de dependenta?
Cu putin inainte de aderarea Romaniei si Bulgariei la UE in 2007, MCV a fost adoptat ca un mecanism temporar de monitorizare, o modalitate pentru Uniune de a se asigura ca cele doua tari vor finaliza anumite angajamente in domeniul combaterii coruptiei (si - in cazul Bulgariei - crimei organizate), in caz contrar putand fi activata "clauza de salvgardare" constand in nerecunoasterea deciziilor judecatoresti romanesti si bulgaresti de catre alte state UE. (In 2009, cele doua tari s-au aflat la un pas de activarea clauzei - iar dupa unele pareri clauza ar fi fost chiar activata de facto impotriva Bulgariei cel putin intr-un caz).
Durata initial prevazuta pentru MCV a fost de trei ani de la data aderarii, iar posibilitatea activarii clauzei de salvgardare a expirat la sfarsitul anului 2009, dupa trecerea intervalului respectiv. Totusi, pe fondul frustrarii multor tari occidentale fata de progresul neconvingator al Romaniei si Bulgariei in indeplinirea angajamentelor, MCV a fost prelungit peste termenul initial.

In 2012 se vor fi implinit insa cinci ani de MCV, iar discutia pare sa fie cam la acelasi stadiu din 2006: s-au facut unele progrese, dar raman lipsuri insemnate. Intentia Comisiei Europene de a evalua experienta MCV si a trage o concluzie (in loc de a decide automat prelungirea mecanismului) pare perfect rezonabila - nu insa pentru Tapalaga si Fati, speriati ca progresul reformist nu va rezista fara continuarea respiratiei artificiale de la Bruxelles. "Romania a facut progrese din 2007, dar ele nu sunt ireversibile, ci atarna de un fir de par", zice Tapalaga; probabil acelasi fir de par de care atarnau si in 2006, o fi vestita suvita a lui Basescu.


De fapt, chiar aici este miezul problemei - in paradigma "biciului" extern pentru a tine tara pe "directia corecta". Asta merita o discutie.

Incetare de plati (RO)

Scriam acum trei luni:

Ne afundam tot mai mult in zona tenebroasa a dizolvarii institutiilor democratiei si, pana la urma, a bazei de solidaritate care defineste o natiune si o societate politica; coboram in strafundurile maloase unde totul devine o lupta de suma nula, in care invinsii - cei care nu scapa cu fuga, prea slabi sau batrani pentru asta - pur si simplu dispar fizic.
De la Ceausescu incoace, niciodata viata oamenilor in Romania (in sensul subzistentei fizice) nu a avut mai putin pret in ochii conducatorilor politici decat are acum.

S-a ajuns acum ca presedintele sa ceara public neplata arieratelor catre furnizorii de medicamente, pentru ca statul pe care il conduce este incapabil sa puna ordine in sistemul achizitiilor medicale.

Din punct de vedere practic, asta inseamna o intrare in incetare de plati in domeniul medicamentelor.

Declaratia lui Basescu este ilegala, cinica si criminala.

Maiestate, ajutor! (RO)

Nu sunt nici monarhist, nici anti-monarhist.
Poate parea straniu, dar intr-o chestiune atat de importanta, care a inflamat multe pasiuni in ultimii douazeci de ani, nu am o pozitie definitiva.

Am un mare respect pentru Regele Mihai si cred ca recunoasterea rolului sau istoric si a dreptului inalienabil de a rezida in tara lui si de a juca un rol public tine de o minima decenta. Monarhia constitutionala este forma de guvernare a multor democratii respectabile si este istoric legata de crearea Romaniei ca stat modern.

Pe de alta parte, doua motive m-au facut sa nu fiu un partizan absolut al monarhiei.
In primul rand, am considerat intotdeauna ca o forma de guvernare nu poate exista decat cu acceptul si sustinerea unei majoritati a populatiei, iar sprijinul pentru reinstaurarea monarhiei in Romania de dupa 1989 nu a atins niciodata o masa critica.
In al doilea rand, ambele forme de guvernare (monarhie vs republica) au avantajele si dezavantajele lor, alegerea nu este una intre alb si negru, ci intre nuante de gri.
Ce-i drept, de cand e Basescu presedinte a devenit din ce in ce mai clar care sunt riscurile republicii in conditiile in care la putere ajunge un vandal politic (ceea ce este oricand posibil sa se intample prin alegeri libere), iar cadrul legal si institutional si cultura politica democratica nu sunt suficient de consolidate pentru a preveni abuzurile si deriva autoritara.

Am facut aceasta scurta introducere pentru a clarifica perspectiva din care voi comenta atacul grobian, incalificabil (si descalificant pentru un om de stat) de aseara al lui Basescu impotriva Regelui Mihai (vedeti si video aici).

Daca Basescu era sau nu baut, cum zic unii, mi se pare neimportant. Sta in obiceiul lui sa atace oameni sau intregi categorii sociale in acest fel, cu o agresivitate si o marlanie care doboara record dupa record. In diferite momente i-a facut albie de porci pe liderii opozitiei si pe adversarii politici, i-a atacat pe profesori, pe functionarii publici, pe intelectuali, pe magistrati, pe ziaristi, a atacat institutiile fundamentale ale statului - Parlamentul, Justitia, Curtea Constitutionala etc. etc. Vorbim de modul obisnuit al lui Basescu de a se raporta la oameni, la societate, la tara, la lume.
In treacat fie spus, sunt curios ce mai au de comentat despre aceasta ultima iesire intelectualii basisti gen Cartarescu, Liiceanu sau Plesu; ultimul poate ca ii va gasi din nou circumstante atenuante intr-o "anumita neglijenta a spontaneitatii".

Eu nu cred ca astfel de atacuri - despre care am scris pe larg pe acest blog - sunt intamplatoare. Tactica politica a lui Basescu este sa creeze - deseori, din nimic - si sa escaladeze conflicte. Iar in cazul atacului (total neprovocat) la Regele Mihai, cred ca este vorba de ceva mai grav decat flegma unui derbedeu pe istoria Romaniei.
Astfel de declaratii stridente sunt de fapt mesaje subliminale adresate nucleului atavic, irational si violent al unei Romanii nevertebrate pe care Basescu tot incearca sa o aduca la suprafata. Basescu invoca insistent demonii zonei intunecate a psyche-ului colectiv; urmariti, in aceste zile, si diversiunea nationalista pe care o incearca in Transilvania. Daca va reusi sa trezeasca acesti demoni, de care personal pare a fi posedat, va arunca Romania in haos si va distruge definitiv tot ce s-a cladit de douazeci de ani incoace.


Ce ar trebui facut?

Chirtoaca (RO)

La Chisinau s-a mai dat o batalie din seria celor care au schimbat directia Moldovei de vreo doi ani incoace.

Candidatul Partidului Liberal Dorin Chirtoaca a castigat un nou mandat la Primaria Chisinaului, invingand cu scor strans (50,6% la 49,4%) in turul doi candidatul comunist Igor Dodon.

Dar, ca de obicei, miza a fost probabil mult mai mare decat un simplu mandat de primar, ceea ce explica resursele considerabile aruncate in lupta atat de catre alianta pro-occidentala de la putere (fara sustinerea careia Chirtoaca n-ar fi avut nici o sansa), cat si de catre comunisti (cu sprijinul mai mult sau mai putin fatis al Moscovei). A fost comparata aceasta confruntare cu asediul Vienei de catre turci; mi se pare excesiva comparatia, dar da o idee despre cat de mult au fost dramatizate aceste alegeri peste Prut.

Cateva observatii la cald:

Concentrarea pe rezultatele din Chisinau, foarte stranse, pierde din vedere situatia generala la nivelul Republicii Moldova, si anume un recul semnificativ al comunistilor, care si-au pierdut in mod decisiv dominatia in teritoriu. Ca numar de primari, Partidul Comunist (PCRM) ajunge acum abia pe locul 3 cu 202 primari alesi (fata de 334 la alegerile locale din 2007, cand PCRM a dominat autoritar); pe primele doua locuri ca numar de primari si situeaza Partidul Liberal Democrat (PLDM) al premierului Filat si Partidul Democrat (PD) al lui Marian Lupu, desprins in 2009 din PCRM si membru al actualei coalitii de guvernare.
Ca numar de voturi primite pentru consiliile raionale, municipale, orasenesti si satesti - care reprezinta mai bine votul politic pentru partide -, reculul PCRM este mai putin pronuntat: in 2011, ca si in 2007, comunistii au castigat cam o treime din voturi (rezultate detaliate pentru 2011 - aici, iar pentru 2007 - aici). Dar tocmai scorul strans de la Chisinau, unde participarea la vot a fost cu mult mai mare in 2011 decat in 2007, este cel care contribuie la aparenta stabilitate a ponderii electorale a PCRM. Situatia in realitate este ca PCRM a pierdut mult teren in tara, dar a avansat semnificativ (atat ca numar de voturi, cat si ca pondere) in Chisinau.

Iar asta ma aduce la cealalta observatie: performanta slaba a primarului-candidat Chirtoaca.

Cine mai apara ordinea de drept? (RO)

Dupa ce a fost nevoita sa se recunoasca invinsa in incercarea de a desfiinta sectoarele Bucurestiului, puterea portocalie mareste miza cu reorganizarea teritoriala a intregii tari. Planul este inlocuirea actualelor judete cu 8 regiuni ('super-judete') pe baza actualelor regiuni de dezvoltare.

Si cum vrea sa faca o schimbare de asemenea anvergura si cu implicatii majore pentru tara? Pai, cum stie: prin procedura angajarii raspunderii guvernului (de fapt, un eufemism pentru retezarea oricarei dezbateri si punerea la lucru a masinii de vot, o modalitate folosita intensiv de portocalii).

Ar fi o mica problema: in cazul unei reorganizari teritoriale, procedura este ilegala (cf. art.13 alin.3 din legea 3/2000 privind organizarea si desfasurarea referendumului, "Proiectele de lege sau propunerile legislative privind modificarea limitelor teritoriale ale comunelor, oraşelor şi judeţelor se înaintează Parlamentului spre adoptare numai după consultarea prealabilă a cetăţenilor din unităţile administrativ-teritoriale respective, prin referendum. În acest caz organizarea referendumului este obligatorie").

Va surprinde?