"DeBasificarea justitiei"? Nu, multumesc. (RO)

In contextul noului asalt politic asupra Justitiei, se vorbeste despre "debasificarea" ei, in sensul eliminarii unor sustinatori ai lui Basescu din conducerea institutiilor-cheie: CSM, Parchetul General, DNA.

Am fost si raman un critic acerb al lui Basescu, al sistemului de putere pe care l-a construit in ultimii ani, al felului in care si-a impus controlul asupra multor institutii ale statului, sau le-a subminat si marginalizat pe cele pe care nu le-a putut controla cu usurinta. Accept si premisa - destul de usor de sustinut cu argumente - ca influenta basista persista in unele structuri, inclusiv in Justitie. Este greu de ignorat cum, la apogeul confruntarilor politice din 2012, Parchetul a parut sa-si ia instructiunile din unele declaratii publice venite de la Basescu sau de la Monica Macovei.

Daca chestiunea "debasificarii Justitiei" s-ar fi pus anul trecut, n-as fi avut rezerve in a o sustine.
Sa nu uitam, dupa semi-esecul referendumului de demitere a lui Basescu (vot coplesitor pentru demitere, dar referendum nevalidat), alternanta democratica la putere a fost in real pericol. Jocul de poker al USL-ului cu demiterea presedintelui (despre care mi-am exprimat parerea la momentul respectiv) a dat apa la moara basistilor, dandu-le ocazia sa pozeze in - culmea ironiei! - aparatori ai statului de drept. Tabara basista, pentru un timp, a parut sa-si recapete partial suflul politic. Pana acolo incat Basescu a gasit tupeul sa declare ca este pregatit sa ignore inca o data votul electoratului la alegerile parlamentare, anuntand ca va refuza sa nominalizeze candidatul aliantei castigatoare la postul de prim-ministru.

Intr-un astfel de context, cu un Basescu hotarat sa se agate de putere chiar in lipsa oricarei legitimitati populare, amenintand fatis cu repetarea manevrelor anti-constitutionale din toamna lui 2009 (cand a impiedicat o majoritate parlamentara legitima sa acceada la guvernare) si in mod evident dispus sa faca uz de influenta subterana pe care o putea exercita asupra institutiilor de stat (vorbim nu doar de 'activarea' unor sustinatori infitrati politic in diferitele institutii, ci si, intre altele, de santajul unor oameni vulnerabili cu dosare furnizate de serviciile secrete - formula bine rodata de Basescu in ultimii ani), o operatiune de curatire a Justitiei de pionii otraviti care raspundeau la ordinele Cotrocenilor putea fi o idee buna. Era vorba, in fond, de o chestiune de viata si de moarte pentru democratia romaneasca - salvarea principiului ca ajungerea la putere si pastrarea puterii se decid prin votul popular la alegeri. Pentru un timp in 2012, masinaria puterii basiste a parut capabila sa rastoarne chiar acest element fundamental al libertatii noastre de dupa 1989 (asa cum deja o facuse, poate nu chiar atat de flagrant, in 2009). Scenariul puterii basiste rezistand impotriva votului popular cu ajutorul serviciilor secrete si al Justitiei infiltrate politic era intr-adevar unul de cosmar, pentru evitarea caruia "debasificarea Justitiei" putea fi un raspuns. Desigur, ramanea de vazut ce ar fi putut face USL-ul concret, fara a forta regulile jocului ca la tentativa esuata de a-l demite pe Basescu.

Dar ce inseamna "debasificarea Justitiei" acum, in 2013?

2012: un bilant (RO)

Anul care a trecut cred ca va ramane in istoria democratiei romanesti ca anul unei necesare schimbari de putere, dar si al zguduirii din temelii a subredei ordini institutionale a Romaniei post-comuniste. In 2013, urgenta ar trebui sa fie reconstructia solida si credibila a institutiilor democratice afectate de criza politica din ultimii ani, in particular de puseul din vara anului trecut. Fara o astfel de reconstructie, s-ar putea sa nu mai ramana nimic in picioare la urmatoarea viitura a vandalismului politic. Din pacate, nu vom putea conta pe clasa noastra politica pentru asta - ca de obicei, pare sa aiba cu totul alte prioritati.

Mai pe larg:

CCR si-a atins limitele, solutia trebuie sa fie politica (RO)

Decizia Curtii Constitutionale (CCR) de a amana cu mai mult de o luna verdictul privind validarea referendumului pentru demiterea presedintelui Romaniei, dincolo de motivele tehnice invocate (nevoia de verificare a listelor electorale), semnaleaza faptul ca institutiile statului nu pot fi folosite la infinit pentru rezolvarea conflictelor politice.

Clasa politica este responsabila sa creeze solutii politice pentru problemele tarii. La noi, dimpotriva, de ani de zile clasa politica nu creeaza solutii, ci creeaza ea insasi probleme, pe care apoi se asteapta sa le rezolve altii: justitia, administratia, CCR, Europa, electoratul s.a.m.d. In loc sa creeze optiuni, politicienii nostri creeaza incontinuu blocaje. In loc sa intareasca institutiile statului capabile sa arbitreze in astfel de situatii, ei le submineaza si le antreneaza in lupta lor politica.
Situatia nu dateaza din iulie 2012 - pentru reamintire, vedeti un exemplu din multele posibile aici (din mai 2010): este vorba de acelasi tip de fundatura prin griparea mecanismelor legale si institutionale de rezolvare a conflictului politic.Ce este nou de data aceasta este ca ambele tabere politice s-au dovedit la fel de incapabile de a produce solutii si la fel de dispuse sa tarasca tara, fara mila si discernamant, in rafuielile lor.

Este iluzoriu sa mai asteptam acum, dupa ani de "fragezire" politica a institutiilor statului, ca institutiile "independente" sa rezolve razboiul politic. Orice ar face ele, nici nu mai au - dupa ce au suferit asalturi politice repetate - credibilitatea si prestanta de a da solutii definitve si indiscutabile, si nici nu au garantia ca verdictele lor vor fi acceptate de ambele tabere politice. Stiu, este foarte dureros si grav ceea ce spun, dar sunt trei ani de cand - printre destui altii - atrag constant atentia asupra acestui pericol, lucrurile au ajuns deja foarte departe.

Pur si simplu, politicienii nu mai respecta institutiile statului si nu mai recunosc arbitrajul lor. Este simptomatic cum justitia e atacata permanent dintr-o parte sau alta, in functie de cazul zilei (in timp ce fiecare dintre taberele politice incearca s-o controleze), cum serviciile speciale au devenit subiect de dispute teritoriale intre fortele politice, cum CCR - departe de a fi ea insasi apolitica - este atacata si pusa sub presiune cand de USL-isti, cand de basisti  de la caz la caz.

In aceste conditii, pretentiile politicienilor ca institutiile statului sa faca curat acolo unde ei au creat o enorma mizerie sunt cel putin ipocrite. In realitate, avand exercitiul incalecarii politice a institutiilor, nici una dintre taberele politice nu este dispusa sa accepte decat deciziile care ii sunt convenabile.

De aceea, este iluzoriu sa ne asteptam la o rezolvare "tehnica" a actualei dispute. Solutia la razboiul politic nu poate fi decat tot politica. Altfel, vom continua sa vedem cum USL-istii si basistii se ameninta reciproc cu puscaria si merg pana in panzele albe intr-un razboi total, pe viata si pe moarte, in care eventualele decizii nefavorabile ale institutiilor statului sunt vazute doar ca obstacole care trebuie depasite.

Amanarea verdictului CCR asupra referendumului ar trebui, de aceea, vazuta ca o oportunitate, poate ultima, oferita politicienilor de a gasi o solutie politica pentru iesirea din criza actuala. Orice va decide CCR pe 12 septembrie, este de asteptat ca una sau alta dintre tabere sa conteste, rezultatul fiind o si mai accentuata decredibilizare a democratiei in Romania, a capacitatii acestei tari de a se autoguverna. Ragazul de sase saptamani ar trebui folosit nu doar pentru verificarea listelor electorale de catre institutiile publice abilitate, ci si pentru pregatirea unor solutii politice in diferitele scenarii posibile dupa 12 septembrie; altfel, vom ajunge de unde am plecat si oricine ramane la putere va avea o grava problema de credibilitate si legitimitate.

Pentru ca o solutie politica sa fie posibila, sunt cateva conditii de baza:

Soarta Romaniei la ruleta politicienilor jucatori (RO)

Cand scriu aceste randuri, nu este clar daca pragul de participare impus de Curtea Constitutionala pentru validarea referendumului de demitere a lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei va fi atins. Speranta mea este ca pragul sa fie depasit si referendumul sa fie validat - situatia contrara ar crea enorm de multe probleme si ar putea da lovitura de gratie unei democratii deja grav ranite.
In acelasi timp, judecata rece imi spune ca rezultatul cel mai probabil, conform tendintei din ultimele ore, este o participare la vot sub 45% pana la inchiderea urnelor, atragand invalidarea referendumului si revenirea lui Basescu la Cotroceni.

Dar, indiferent de ce se va intampla, ceea ce voi scrie mai jos isi pastreaza valabilitatea.

Pozitia mea (RO)

Printre protagonistii evenimentelor din ultima vreme din politica romaneasca, care au pus pe jar tara si Europa, este foarte greu de gasit vreun personaj pozitiv.
Nici Basescu, nici Antonescu si Ponta, nici chiar institutiile "independente" care se plang de presiunile politice la care sunt supuse nu sunt usa de biserica.

Dar pentru ca avem niste alegeri de facut, a-i pune pe toti in aceeasi oala nu este suficient si nu prea ne ajuta. Chiar daca fiecare are partea lui de vina, judecata si raspunsul trebuie sa fie individualizate.

Ce au facut USL-istii in ultimele saptamani este o barbarie. Trec peste neagra prostie - la care m-am mai referit - de a le sufla din nou in panze basistilor, tocmai cand acestia trageau sa moara politic. Trec peste inconstienta de a-si pune in cap Europa si mai toti aliatii nostri occidentali, prin manevre politice de subtilitatea unui rinocer aterizat pe o scena de opera (si cu o strategie de comunicare de calitatea unui grohait derutat). Trec peste ofensa grobiana si total inutila la adresa multor oameni de buna credinta, care si-au vazut insultata (cel putin) inteligenta cu un discurs politic puternic reminiscent al fesenismului primitiv de la inceputul anilor 1990.
Ramane faptul indiscutabil - si profund nelinistitor pentru mine - ca noua putere USL-ista s-a dovedit la fel de dispusa ca predecesorii ei basisti, ba chiar pe alocuri mai abitir, sa forteze limitele regulilor, cutumelor si practicii democratice in focul razboiului politic. Abia ce ma bucuram ca a fost tras pe linie moarta marele vandal politic al ultimului deceniu, ca i-au si aparut continuatorii, din cealalta parte a spectrului politic.
Ca unul care scrie de aproape trei ani impotriva abuzurilor basiste, cred ca sunt indreptatit sa spun ca increderea mea in USL ca solutie pentru Romania este acum la cota zero.


Pe de alta parte, ca sa-mi treaca prin cap ideea de a-l sustine pe Basescu in acest moment - sper, de final - al carierei lui politice, ar trebui sa mi se extirpe toata memoria recenta.

Presedintele suspendat, care zice acum ca se lupta nu pentru a-si apara scaunul, ci pentru a salva statul de drept, care se proclama campion al constitutionalismului, erou al respectarii procedurilor, protector al justitiei si al institutiilor independente, este acelasi care a calcat in picioare cu brutalitate cam toate regulile si institutiile in ultimii ani, dand efectiv inapoi ceasul constructiei democratice in Romania.

El este cel care, in 2009, impotriva spiritului Constitutiei si batjocorind democratia, a impiedicat o majoritate parlamentara legitima sa vina la guvernare si a impus un guvern nelegitim, pe care l-a tinut la putere pana in panzele albe. El este cel care a girat falsificarea configuratiei politice a Parlamentului, rezultata din alegeri, pentru a-si pastra propriul partid la putere. El este cel care a sters pe jos cu Parlamentul si care si-a subordonat guvernul pana la niveluri grotesti care se mai vad, in partea noastra de lume, doar in unele state post-sovietice. El este cel care a si-a contruit puterea personala cu sprijinul serviciilor secrete, care a atacat constant institutiile statului care nu-i erau subordonate (intre care justitia, si nu doar o data), care a transformat anti-coruptia in arma politica si instrument de putere, care a catalogat Curtea Constitutionala drept "o institutie penibila" (inainte de a o decora, recent). Guvernul sustinut de el a dat ordonante anticonstitutionale in serie, oamenii lui au trecut peste orice reguli pentru a-si impune dominatia politica la CCR, ba au furat chiar si votul in Parlament (cel putin la Legea pensiilor, in 2010). Oameni ca Blejnar, Udrea, Videanu si multi altii de genul asta au prosperat la varful puterii in timpul regimului basist. Basescu este cel care a adus Romania periculos de aproape de limita neguvernabilitatii si a haosului social. Regimul basist este cel care are pe constiinta vieti pierdute prin politici antisociale scelerate (pretinse de dreapta).

Pentru aceste motive, si pentru multe altele consemnate in detaliu pe acest blog din octombrie 2009 incoace, la referendumul din 29 iulie voi vota fara nici o ezitare pentru demiterea lui Traian Basescu din functia de presedinte al Romaniei. 

Noii vandali (RO)

Ce se intampla in aceste zile la USL seamana cu lucrarea unui virus misterios al nebuniei colective.

Incoltiti si hartuiti de Basescu (da, cu metode securistice - dar trebuia sa se astepte la asta si sa fie pregatiti!), Ponta si ai lui si-au pierdut cumpatul si au intrat in jocul adversarului.

Reactioneaza isteric si distructiv, creand enorme pagube colaterale. Infuriati de Basescu si incapabili sa-i raspunda direct, isi varsa furia asupra unor institutii (Curtea Constitutionala, Avocatul Poporului - nemaivorbind de TVR, ICR, CNATDCU, sau de persistenta in magaria schimbarii radicale a sistemului de vot chiar inainte de alegeri). USL seamana cu un boxer turbat care, lovind mai mult pe langa adversar, a invinetit ochii multor spectatori.

Principala victima colaterala a acestei intunecari a mintii este democratia romaneasca. Deja siluita de basisti de trei ani incoace de abia-si mai tragea rasuflarea, ordinea democratica este din nou calcata violent in picioare, in razboiul politic. PDL crease deja precedente nefaste, care se pot sterge doar in decenii de practica democratica riguroasa; acum, USL escaladeaza nivelul abuzului politic si da lovitura de gratie oricarei iluzii de civilizatie democratica pe Dambovita.

Se putea altfel?
Desigur, cu putina inteligenta.